Am crezut in tine, in noi, pentru ca altfel nu ramaneam de fiecare data cand iti spuneam ADIO. Si mai ales te-am iubit si te iubesc, pentru ca altfel acum nu mi-ar pasa.
Ca o iresponsabila m-am abandonat tie si acum refuz sa imi asum responsabilitatea pentru propria mea fericire.
Chiar am crezut ca voi profita de ultima sansa pe care ne-am dat-o si nu am facut-o. Si nu pentru ca nu am vrut ci pentru ca m-am lasat prea mult coplesita de griji si de probleme. Imi pare rau ca ma simt ingrozitor de rau fizic si psihic si am perioada asta de depresie. As vrea sa cred ca este doar o chestiune de timp si lucrurile vor evolua inspre bine,dar nu am certitudinea asta.
Nu vreau sa iti cer nimic, tu trebuie sa faci doar ce simti, sau ce nu simti.
Am obosit sa cersesc atenie si iubire. As avea nevoie de noi amandoi, dar gasesc doar o cumplita singuratate in doi si e dureros ca doar mie imi pasa.
Caut intelegere si afectiune dar primesc deziluzii, suparari, clipe de suferinta inutile si e ca si cum viata trece pe langa mine , mai ales ca si eu la randul meu, ma incapatanez si nu ofer prea mult.
O sa treaca toate dar vor ramane amintiri...frumoase...urate.
Si va veni ziua cand ma voi intreba ce mai caut aici, ce mai sper, ce mai vreau?
