Ploua si tu nu esti...

Ploua...Ce bine era in doi...
Te caut in suflet si-n gand dar nu gasesc decat o tacere amara. Tu nu mai esti ca sa ma asculti si sa ma ascunzi sub umbrela. Si ma gandesc, iubite, ca ploua azi doar pentru noi. Si ploua parca nesfarsit si nori de lacrimi parca pe cer apar. E ploaie de vise si de dor ce-mi sopteste un cantec trist. E ploaie de lacrimi de iubire in ochii mei.
E ziua si stresinile plang. Pe ziduri cresc sure taceri. Ploua prelung pe ganduri, pe clipe de ieri...
Ploua incet. E o noua zi dar parca ar fi aceeasi zi trista in care viata imi pare fara rost, cand mi-e frig si-s singura.
Aceeasi zi intr-un ritm dureros de lent. Picaturi de ploaie cad una cate una in acelasi ritm cu lacrimile mele.

Pulsul ploii incepe sa scada pana inceteaza cu totul. Si nu as fi vrut ca ploaia sa se fi oprit. Pentru ca e atata liniste...O liniste ce-mi inunda timpanele, o liniste in care simt atingeri, simt cuvinte fara sa le aud, simt imagini fara sa le vad. E atat de apasatoare singuratatea...