sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Nobody knows

2 comentarii:

  1. Cine sa te auda cand strigi, inainte ca tu insati sa te poti auzi si asculta?
    Surasul de alta data pe care acum il ascunzi este totusi chipul tau cel adevarat!
    Cine sa deosebeasca rasul tau de plansul tau daca tu esti intaia care poate sa guste sarea sau dulceata lacrimilor care isit scalda obrajii?
    Cine sa stie daca daca leania care iti tremura pe buze cheama sau alunga?
    Cine sa simta inaintea ta daca respiri si daca te misti de bucurie ca esti libera sau din nevoia de a te elibera?
    Cine sa ghiceasca daca tu ai nevoie mai ales si numai de tine sau daca ai nevoie de altcineva?
    Cine sa descifreze inaintea ta strigatul tau care poate sa insemne ca te bucuri ca poti sa fii singura sau ca vrei sa scapi de singuratate?
    Coplesit de aceste tandre, dar profunde si misterioase ambiguitati, se asaza aici, in preajma ta, Liviu

    RăspundețiȘtergere
  2. am ramas impresionata de ceea ce ai scris. chiar fara cuvinte. mersi frumos:)

    RăspundețiȘtergere