Plec...

Plec. Pentru ca eu vreau sa cred in visele mele. Pentru ca eu vreau sa sper, sa stiu, sa simt, sa invat, sa vad, sa cunosc, sa cred ca merit. Tu...-nu pot sa inteleg ce vrei. Poate eu nu te iubesc de ajuns. Sau poate, tu. Ceea ce este sigur e ca eu vreau sa ma desprind din lanturile reci si grele ale rutinei care ne-a secat povestea de iubire. Tu alegi sa ramai...


Era totul frumos. Era la inceput. Fara pretentii, fara asteptari majore. Fiecare visam acelasi vis de “cum va fi”. Acum eu visez sa "zbor". Tu nu mai visezi...


Eu cred ca ar fi bine sa ma urmezi. Tu crezi ca ar fi bine sa raman. Dar nu voi mai ramane. Stiu ca singura o sa imi fie greu..."O sa fie multe incercari si multe esecuri dar numai asa imi voi putea da seama ca pana si din zbor poti sa cazi. E nevoie de reusite si de incredere, e nevoie de aspiratii, de visuri, de dorinta nemarginita de a depasi trecutul si de a infrunta viitorul ca prezent"

"Vreau sa incerc primul meu zbor, de pe cel mai nobil si durabil sentiment-speranta- ca un omagiu adus acesteia pentru noua viata pe care urmeaza sa o traiesc" [...]