Privindu-ma pe mine

Ai fost mereu o fata timida, retrasa, tacuta, melancolica si mult prea sensibila. Ai pus la suflet orice vorba,  ti-ai plans de mila, ti-ai spus durerea oricui. Cine ai vrut sa se opreasca in loc pentru durerea ta nu s-a oprit , nu a stiut sa te incurajeze, te-a judecat doar pe tine. Te-ai simtit singura,nedreptatita, neinteleasa si judecata. Ai plans mult, ai zambit putin, ai iertat, ai trecut peste, ai acceptat dar nu ai putut uita. Ai dat mereu inapoi in decizii, ai ales cu inima. Ai iubit in felul tau cu pasiune, cu dor, cu alint, cu inocenta dar si cu ambitii, egoism, orgoliu si indiferenta.

 Toate la un loc  ti-au lasat un gust amar dar nu ai incetat niciodata sa speri ca intr-o zi va fi bine, ca nu vor fi doar frustrari si neimpliniri. Tacerea ta nu a inteles-o nimeni, vorbele ti s-au interpretat. Ti s-a intiparit in inima o tristete de care nu poti scapa decat primind mult. Nu ar trebui sa astepti sa primesti de la celalalt doza de incredere si fericire. Totul este inauntrul tau, chiar daca mult prea ascuns pentru a iesi cu usurinta. Asteptari trebuie sa ai de la tine, niciodata de la ceilalti. Asa poti fi dezamagita doar de tine. Iar pe tine te cunosti. Te poti ierta, te poti iubi.

 Doar atunci cand vei intelege ca timpul este mult prea scurt pentru a sta suparata vei pretui mai mult clipa si iti vei face viata mai putin complicata decat este.

Cu timpul vei ajunge la maturitatea asta si vei deveni mai puternica si mai implinita, mai increzatoare. Pana atunci mai este mult drum de parcurs si nu va fi deloc usor.