Imi patrund sufletul cu ochiul gandului si printre petice de cer ma conturez ca o imbratisare muta si pierduta , ca o pasare ce despica spatii, ca o ploaie calda de vara. Nu sunt perfecta dar ma apreciez asa cum sunt. Fie ca sunt un pic mai blanda azi sau razbunatoare alteori ( cand ma simt dezonorata, tradata), fie ca sunt nemachiata azi, ciufulita si cu cearcane adanci, realizez ca am puterea si curajul sa ma afisez in fata voastra in toata splendoarea sau in toata hidosenia mea. Asta pentru ca ma iubesc pe mine si iubesc oamenii. Mai ales pe cei care ma fac fericita. Nu sunt ipocrita sa spun ca sunt o persoana atat de angelica si de neprihanita incat sa va fac sa va mirati ce caut printre oameni. Fac lucruri bune dar si rele. Ii bucur pe unii dar ii supar pe altii. Spun si lucruri interesante dar si multe prostii. Suntem oameni si toti gresim. Nu am fost intotdeauna deschisa cu cei din jur. Deseori am fost interiorizata, deseori nu am fost inteleasa, de multe ori am fost prea indulgenta si oamenii au abuzat de asta. Dar oamenii sunt frumosi pentru ca noi ii iubim. Mi-a luat mult timp sa fiu si eu, la randul meu frumoasa.
" Fie ca este vorba despre frumusete, iubire, întelepciune, este aproape inutil sa le cautati in exterior, daca nu ati inceput sa le descoperiti in voi insiva. "
