Eu...El...Fiecare pe drumul lui...:(

Rămân cu tine doar până în zori de zi. Mâine plec şi ai să ştii că nu mai vin. E timpul pentru o ultima îmbrăţişare...

Eu:-Am uitat ceva?
El:-Dah...poate ai uitat să ştergi praful din urma ta...
Eu: -Ah...scuză-mă dar am crezut că vrei să ţi-l las ca amintire...
El:-...e prea mult gunoi(suferinţă) în urma ta ... şi vreau să mă curăţ de praful ce ai lăsat în sufletul meu...aruncă tu totul...ştiu că nu iţi va fi greu şi dacă tot pleci spre alt drum...aruncă totul...dar să fie într-un loc pustiu să nu îmi cunoască nimeni suferinţa...
Eu:-Ştii, eu mă grăbesc... "undeva", "cineva" mă asteaptă...chiar nu am timp acum de... şi te las să alegi tu din "gunoaie" ce a fost frumos cândva...
El:-dar...e pătat tot ce a fost frumos ... şi tu ai avut grijă să umbli cu mâinele murdare peste tot ce ar fi putut rămâne "frumos" din noi...
Eu:-Să inţeleg că nu vrei să păstrezi nimic din ce ţi-am dăruit în tot acest timp?...aşteptai să plec?
El:-Tu te aşteptai să plâng? să te rog să mai stai? ştii că nu am să mai fac asta pentru tine...iar in tot acest timp nu ai făcut decât să transformi tot ce iubeam in "cioburi ascuţite"...şi chiar nu îmi vezi rănile de pe chipul meu?
Eu:-...doar stii că te-am iubit, aşa în felul meu dar te-am iubit...nu am vrut să te rănesc...ştiai că nu am să ramîn la tine...ai fost "un moment plăcut din viata mea" ...şi îmi pare rău dacă te-am facut sa suferi dar întelege nu pot rămâne doar la tine...şi uite dacă nu am să găsesc altceva mai placut "altundeva", la "altcineva" promit că daca va fi să mă întorc la tine nu voi mai pleca...
El:-să te intorci? dar nu va mai rămâne nimic în urma ta...ai vîndut totul pe nişte iluzii...şi nu mă mai amăgesc multumindu-mă să fiu doar "ceva plăcut"...o parte din "tot" ai fost tu...dar odată cu plecarea ta dispare...
..................................................................................
Eu:-Plec...păstrează-mi locul de pe perna ta...într-o zi poate mă voi întoarce...ştii că mi-ai fost drag şi te-am iubit...şi te rog nu mă urî că am sa plec acum...
El:- drum bun...dar iţi vei găsi loc pe multe alte perne şi vei uita de locul de pe perna mea...iţi vor fi dragi mulţi încât vei uita că ţi-am fost drag cândva...şi te vor iubi atâţia poate mult mai mult decât te-am iubit...dar oare tu vei ştii când să te opreşti şi să iubeşti?...Adio!!!


PS: aici găsiţi creaţia originală în care m-am regăsit pe mine, pe el, pe noi.
Pt el: ştiu ca vei suferi dar te rooooog fă-mi plecarea mai uşoară!

Special pentru voi!

De sfintele Sarbatori sa deschidem usa pentru oaspeti dragi, si inima pentru speranta, bucurie si lumina! Sa fim mai buni si sa privim inainte cu incredere!

Fie ca Magia Sarbatorilor de iarna, cu zvon de cantece si clopotei, sa va aduca fericire, sanatate si bunastare in caminul dumneavoastra. CRACIUN FERICIT!

Votati-ma, votati-ma!!!

Am nevoie de sustinerea voastra. Toti cei care aveti oras fashion,nu ezitati. Returnez garantat. Puteti lasa orice alt link. Mii de multumiri si pupici!!!

Pentru a ma ajuta da-ti click aici

O iubire a lui Swann

E ultima carte citita care m-a impresionat prin atentia oferita celor mai mici detalii ale relatiei de iubire: de la indiferenta la primii pasi, de la daruire la gelozie si mai apoi la obsesie. Iar in final, dezamagire si uitare. Mi s-a parut extraordinar de actual. Aceste lucruri se pot intampla si azi aproape la fel.

Swann este rafinat dar dezamagit de el, de viata. Se considera mediocru, incapabil de a avea scopuri inalte. Odette este foarte putin inteligenta, vulgara, iubitoare de lux...
Dragostea lui Swann se naste intr-u moment de frustranta asteptare si se incapataneaza sa o alimenteze si sa o intretina desi de la inceput, Odette, nu-i place. Recunoaste ca e frumoasa dar nu e genul lui.

Asta e frapant deoarece trebuie sa recunoastem ca de multe ori intram intr-o relatie din plictiseala sau pentru ca ne place sa fim admirati de cel/cea cu care suntem. Desi suntem constienti ca nu e ceea ce ne dorim, cautam cu incapatanare trasaturile frumoase si nobile pe care poate el/ea nu le are.

La un moment dat se simte frustrat, intr-o seara nu o gaseste in salonul unde se astepta s-o vada– si astfel realizeaza ca are pentru ea sentimente mai intense decat credea. De aici se aprinde focul pasiunii.
El lupta sa se convinga pe sine ca Odette nu este o cocota intretinuta si interesata doar de bani. Cu toate astea socoteste ca trebuie sa-i dea si mai multi bani ca de obicei.

Acest lucru se poate intampla si azi, oricand, oricui. Ajungem sa realizam ca ne-am mintit singuri iar cand realizam asta, este prea tarziu. Ne trezim indragostiti pana peste cap, si desi suntem constienti ca persoana in cauza a scazut in ochii nostrii nu ne mai este de nici un folos. Incercam sa ne mintim iar si rar pe noi insine ca fiinta pe care o iubim ne iubeste, in ciuda tututor doveziilor care contrazic asta.

Odata cu asta Swann pierde controlul relatiei, isi pierde deminitatea, se umileste, o urmareste, devine practic jucaria ei. Gelozia, dezamagirea, descoperirea minciunilor ei repetate, refuzurile, indiferenta nu fac altceva decat sa puna si mai mult paie pe focul pasiunii.
Swann ajunge in situatia in care e dependent nu de Odette, ci de propria lui dependenta fata de ea.

La un moment dat, nici noi nu stim cum, ne dezmeticim.

Si ne minunam, ca Swann: “Cand te gandeşti ca am pierdut ani din viaţa mea, ca am vrut sa mor, ca mi-am inchinat dragostea cea mai mare unei femei care nici nu-mi placea“.

Nobody knows

Uhhh!In sfarsit!

Am lipsit atata timp. Imi era dor sa ma refugiez aici cu voi. Din pacate nu am reusit sa ma autentific pana azi cand reinstalai windows-ul. E atat de bine! Ma simt in sfarsit, acasa!

Ce am mai editat prin photoshop

Rugă pentu părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.



PS:in memoriam Adrian Paunescu, în amintirea bunicilor mei şi în amintirea mamei prietenei mele dragi Ana. Sincere regrete!

Moartea

Cand suntem tineri nu intelegem vorba asta, moartea, dar odata ajuns sus, pe dealul vietii, zaresti coborasul si sfarsitul. O simti atunci cum isi face lucrarea, de parca ai purta in tine un animal care roade. O simti incetul cu incetul, luna cu luna, ceas cu ceas, nimicindu-te, transfigurandu-te. O vezi vopsindu-ti parul in alb, rapindu-ti pielea neteda, muschii, dintii, tot trupul, lasandu-ti doar un suflet deznadajduit, pe care il va lua, de asemenea, in curand.
O vezi atat de aproape incat intinzi des mainile, sa o respingi.
Trupul tau, gandurile, tale, dorintele tale, nu se vor mai arata niciodata.

In ce mai poti sa crezi astazi? Numai moartea e sigura.
Daca am cugeta la toate astea, am privi viata in alt chip. Am intelege ce putina insemnatate au iubirea, banii, gloria.

Dar sa uitam aceste palavre pe care le-ar rosti orice batran si sa traim dupa varsta noastra! Totul ne zambeste, viata ne imbratiseaza cu dragoste. Viata e un miracol, chiar daca un miracol ticalos de scurt.

Totul va trece, lumea va plange, tu vei zambi, sufletu-ti pleaca dar tu nu reinvi!!!
Te vei simti doar rece ...

Iubirea dauneaza grav sanatatii:))

Ploua si tu nu esti...

Ploua...Ce bine era in doi...
Te caut in suflet si-n gand dar nu gasesc decat o tacere amara. Tu nu mai esti ca sa ma asculti si sa ma ascunzi sub umbrela. Si ma gandesc, iubite, ca ploua azi doar pentru noi. Si ploua parca nesfarsit si nori de lacrimi parca pe cer apar. E ploaie de vise si de dor ce-mi sopteste un cantec trist. E ploaie de lacrimi de iubire in ochii mei.
E ziua si stresinile plang. Pe ziduri cresc sure taceri. Ploua prelung pe ganduri, pe clipe de ieri...
Ploua incet. E o noua zi dar parca ar fi aceeasi zi trista in care viata imi pare fara rost, cand mi-e frig si-s singura.
Aceeasi zi intr-un ritm dureros de lent. Picaturi de ploaie cad una cate una in acelasi ritm cu lacrimile mele.

Pulsul ploii incepe sa scada pana inceteaza cu totul. Si nu as fi vrut ca ploaia sa se fi oprit. Pentru ca e atata liniste...O liniste ce-mi inunda timpanele, o liniste in care simt atingeri, simt cuvinte fara sa le aud, simt imagini fara sa le vad. E atat de apasatoare singuratatea...

La ce ne ajuta blogging-ul? Tu ti-ai pus intrebarea?

Eu pot sa spun ca imi da mai multa incredere in mine, e un mijloc de distractie, de creativitate, de a-mi face prieteni ,de a-mi tine mintea activa.

Insa nu o sa stiu niciodata sa fac un job sau bani din asta.
Voi cum reusiti?

Sfaturile zilei

Fii rabdator, deschis la minte!

Zambeste des, savureza momentele speciale!

Ignora grijile, uita de probleme!

Iarta-ti dusmanii!

Tine-ti promisiunile!

Fa-ti prieteni noi...Redescopera-i pe cei vechi...spune-le ca-i iubesti...si cand ii iubesti...fa-o din toata inima!

Daca ti se va da o sansa, nu o refuza!

Incearca sa nu gresesti, dar daca o faci totusi, invata din greseli!

Zambeste cu inima,Increde-te in ceilalti, Da tot ce ai, Fii bun cu ceilalti intotdeauna!

Spera, doreste-ti, avanseaza, munceste mult, fii tu insuti!

Fii intelegator cand trebuie! Ai incredere in viata, in Dumnezeu!

Absolventii nimanui

"- Aveti experienta? - Nu. - Bine, va sunam noi saptamana viitoare. "
Sunt convisa ca v-ati lovit fiecarte dintre voi, student sau absolvent de aceste vorbe.
Asta e crunta realitate. Ai carte da n-ai parte. An de an, noi tinerii suntem victimele universitatilor care in goana dupa bani tin cu tot dinadinsul sa ne atraga prin nume pompoase de specializari. Eu de exemplu in 2005 am ales Inginerie si Management. Recunosc ca numele m-a atras. Am ales sectia aceasta pentru admitere cu un entuziasm extraordinar; toata lumea imi spunea ca se cauta meseria de inginer iar acum dupa mai bine de 1 an de la absolvire nu numai ca nu am gasit un loc de munca in domeniu, nu am gasit nici ca vanzatoare, operator calculator sau orice altceva care sa necesite macar studii medii. Peste tot se cere experienta. Ca inginer e nevoie de experienta, nu angajeeaza nimeni un absolvent. Ma intreb cum poti sa dobandesti aceasta experienta in facultate cand in mare parte se pune accent pe teorie? De ce suntem atatia mii de absolventi de care nu are nevoie nimeni? Pentru ce faci o facultate in ziua de azi? Obtii cumva cunostinte de care ai nevoie in viitor? Cu siguranta nu. Ai fost sau esti multumit de felul cum faci practica in anii de studii si de felul cum te pregateste facultatea? Cu siguranta nu. Absolvirea iti ofera o diploma recunoscuta la nivel national, si atat. Isi permite oricine admiterea, toti fraierii pot intra la o facultate. E mai greu sa continui studiile, dar daca ai bani te descurci.
Ca tanar absolvent, ca sa te angajeze cineva trebuie sa ai niste cunostinte, sa te recomande vreun profesor, sau sa fi lucrat undeva in timpul facultatii.
E foarte greu si nimeni nu ne ia in seama, asta e tara lu' Base si Boc in care nu exista viitor pentru tanara generatie.

Concluzia? Cineva trebuie sa faca ceva. Problema? Inca nu s-a nascut acel cineva.

Azi stiu ca imi pare rau. Maine stiu ca e doar o alta zi.

Azi regret fiecare cuvant pe care trebuia sa ti-l spun, si nu ti-l-am spus. Azi imi amintesc fiecare moment in care m-ai privit, iar eu nu ti-am zambit, si trebuia s-o fac! Au fost atatea clipe in care as fi putut sa te inteleg, si totusi nu am facut-o. Au fost atatea cuvinte ce te-au ranit doar pentru ca vroiam sa simti si tu durerea pe care eu o simteam. Azi imi pare rau ca am vrut sa renunt sa mai lupt pentru tine si ca am vrut sa te las sa iesi din viata mea. Te-am mintit de multe ori doar pentru ca imi era frica sa nu te pierd. Nu am stiut sa fiu prietena ta cand ai avut nevoie de mine, nu te-am auzit atunci cand ai vrut sa fii ascultat. Au fost multe momente cand stiam ca vrei sa ma vezi, insa eu am spus nu. Imi amintesc fiecare moment in care te-am suparat, si am facut-o intentionat.
Imi amintesc ca tu te purtai bine cu mine mereu, desi eu ti-am dat toate motivele sa nu o faci.
Te rog sa na ierti pentru lacrimile care le-ai varsat pentru mine.

Te rog sa ma ierti pentru ziua in care nu o sa te imbratisez, desi stiu ca tot ce imi voi dori atunci va fii sa imi pun mainile in jurul tau si sa nu-ti mai dau drumul.

Tot ce vreau

"Tot ce vreau acum e sa plec departe. Si`am s`o fac fara sa ma uit in spate "
Vreau o noua locatie, un nou vis, o noua viata.
Vreau meleaguri straine, muzica straina, dialecte necunoscute mie.
Vreau sa uit de toate. Prea multe vorbe fara rost, prea multe lucruri care nu au fost sau au fost.
Voi pastra tot ce a fost bun, amintiri, trairi intre noi, cat ma iubeai.
Plec departe de tot ce am avut, dar am pierdut.Plec departe, dar nu pe Marte.
Nu mai suport. Imi iau lumea in cap.

"Plec de tot, n-am servici,
N-am bani, bat pasul pe loc
Nici prieteni nu am...."

Viata este un joc de carti

"Viata e ca un joc in care-ti licitezi anii. Dar pana la urma depinde numai de cel care face cartile"
De azi am sa tratez viata ca un joc, nu o sa mai iau nimic in serios, asa o sa ma bucur mai mult de ea. Am inteles ca este ca orice alt joc, si daca pied trebuie sa-l iau de la inceput.Jocul merge inainte, cu noi sau fara noi...

Mai exista traditie?

Mai exista traditie populara, mai exista tarani autentici? O raritate. Dar puteam sa le cerem oamenilor sa ramana in casutele lor vechi si sa creeze traditional doar pentru ca asa vrem noi? Putem sa-i obligam sa nu mai traiasca dupa standardele actuale ? Acesti tarani pe care noi ii vrem traditionali, trebuie sa se adapteze conditiilor actuale de piata. Nu e vina lor.
Produsele traditionale se schimba pentru ca gusturile vremurilor se schimba.

Putem sa-i obligam pe tinerii de la tara sa munceasca pamantul, sa poarte costume populare cand ies in sat?

Ne jelim ca moare "taranul roman", ca nu mai exista agricultura insa nu vad nici o initiativa de salvare. Cine sa gaseasca solutii? Cei care ne conduc? Nici intr-o mie de ani...

CACA MAKKA

Astazi imi doresc ALTCEVA

Nu am mai scris de mult timp. Multa lume m-a uitat si simt acum nevoia sa comunic cum nu am mai facut-o de mult cu speranta ca macar scrisul ma va scapa de uitarea celorlalti.

Ma grabesc sa deschid usa sufletului dar nu fara teama ca imi voi trezi ganduri demult adunate si adormite. Simt ca nu-mi gasesc locul si simt ca timpul e colorat in culori ce nu mi se potrivesc. Simt ca vreau sa le dau liber gandurilor si sa concendiez toate grijile pamantului. Doresc liniste interioara, iubire, multa iubire. Vreau sa ma iau la tranta cu zilele, sa trisez si sa insel universul.




Doresc o uitare totala de mine. Nu vreau sa ma mai simtiti printre voi. Da. M-am razgandit. Vreau uitarea voastra.

Astazi imi doresc ALTCEVA.

Poate maine gandurile de azi imi vor parea nesabuite si poate le voi regreta, dar ele sunt acum suvoiul ce tasneste din adancul inimii si framantarea le rostuieste pe hartie.

Photoshop - poze create de mine

Facebook:))

Eram la coada la impozite si ghici cine se aseaza in fata mea? Primul Ministru! Ma gandesc “Oare cum sa ma bag in seama fara sa il strang de gat, sa par disperat?” Si imi vine in cap numele lui adevarat. BOC. Il caut pe FaceBook, ii recunosc poza, ii umblu pe profil pe acolo si vad ca e fan… ghici ce frate? IMPOZITE. Ce fac? Soptesc: “ce ar merge o impozitare suplimentara acum”… la fix cat sa ma auda. Ba si scoate o ordonanta frate, ma impoziteaza, ne imprietenim si pe FaceBook, foarte tare.

Eram in avion…ma plictiseam..Si ghici cine se aseaza langa mine?…[Mutu frate] Ma gandesc cum sa ma bag in seama fara sa par un fotbaliator disperat…si-mi vine-n cap prenumele lui…Adi…il caut pe Facebook..ii recunosc poza. Ii umblu pe profil. Si vad ce-i place. Ghici ce ? Mariana frate…Ce fac.. Soptesc ” Bai ce-ar merge un joint acuma” cat sa ma auda. Bai si scoate punga frate…facem 3 liniute …ne facem praf….Ne imprietenim si pe Facebook

Eram pe autostrada.Si ghici cine se aseaza in fata mea?[Politia frate] Ma gandesc eu ce sa fac sa scap de amenda. Vad numele agentului, il caut pe Facebook. Ii recunosc poza. Ii umblu pe profil. Si vad ce-i place .Ghici ce? MITA frate. Ce fac… Soptesc. “Bai ce-ar merge o spaga acuma” cat sa auda. Bai si mana grebla se facu’ mi-a luat toti banii. Ne imprietenin si pe Facebook.

Eram in tren si ghici cine se aseaza in fata mea…Mike Tayson frate. ma gandesc cum sa ma bag in seama fara sa par un fan disperat si mi-a venit in minte de unde-l? stiu…il caut pe facebook il recunosc si vad ca-i place boxul…ce fac…soptesc “ba ce-ar merge un box acum” da fix cat sa ma auda…si scoate manusile frate…ma bate de ma cac pe mine…ne imprietenim si pe facebook…foarte tare frate!!!
Eram in cazino… Nu mai aveam un chior in buzunar… Si ghici cine se aseaza in fata mea? Fane Spoitoru… ma gandesc eu cum sa ma bag in seama fara sa-mi rupa doua picioare si o mana, si-mi vine in cap numele lui… Vasile Ion… Il caut pe facebook… ii recunosc poza… ma mai uit pe acolo sa vad ce-i place si ghici ce? ii place sa dea bani cu camata… si soptesc “baaaaai ce-ar merge 40 de mii acum sa dau o gheara”. Bai si scoate 100 de mii frate din buzunaru’ de la spate. Dau o gheara, el imi taie o ureche… si ne imprietenim si pe facebook…

Eram pe autostrada.Si ghici cine se aseaza in fata mea?[Sexy Braileanca] Ma gandesc eu cum sa ma bag in seama fara sa par un fan disperat. Si-mi vine-n cap numele ei real Florina. O caut pe Facebook. Ii recunosc poza. Ii umblu pe profil. Si vad ca-i place .Ghici ce?Sexul. Ce fac… Soptesc. “Bai ce-ar merge un oral acuma”. Bai si imi deschide slitu…Se pune sa s**a. Ne imprietenim si pe Facebook. Foarte tare frate!

Eram in discoteca…dansam..Si ghici cine vine langa mine?…[Guta frate] Ma gandesc cum sa ma bag in seama fara sa par un manelar infect …si-mi vine-n cap numele lui… Linguraru…il caut prin Recycle Bin…ii recunosc poza. Ii umblu pe profil. Si vad ce-i place. Ghici ce ? Maneaua frate…Ce fac.. Soptesc ” Bai ce-ar merge o manea acuma” cat sa ma auda. Bai si scoate acordeonu…latram amandoi … imi ia banii….Ne imprietenim si pe Facebook.

In memoriam Madalina Manole

Creat de mine astazi cu durere si regret in suflet ca azi nu mai e printre noi insa va ramane mereu, prin ceea ce a fost si prin cantecele ei, in amintirea noastra. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!!!Nu te vom uita niciodata!!!

Totul este frumos!:)

"Totul este bine". Da. Asa trebuie sa gandim. Ce rost are sa spunem ca totul este confuz ,lipsit de sens sau ca viata este aspra cu noi? Aparent asa este, dar ce sens are pesimismul? Niciunul! Prin urmare de ce sa frangem, cu tristeti, forma vietii? Totul este bine! Omul este bun, viata este buna, lumea este buna. Bun inseamna frumusete interioara. Deci:Totul este frumos! Priveste lumea care te incomjoara, stelele, norii, pasarile , furnicile si soarele. Totul este frumos! Si priveste omul! Priveste un tablou nud: " Ce frumos si cast este un om gol!"


Unii oameni nu pot trai fara nefericirea lor. Omul este un actor desavarsit si are o pasiune pentru rolurile lacrimogene. Aureola de martir este agreata de multi. Nu toti oamenii au curajul sa fie fericiti. Daca da fericirea peste ei, o repudiaza. Fiindca vor sa fie nefericiti, chiar daca in fond, nu sunt; fiindca pentru ei nefericirea reprezinta adevarata fericire. Fiecare se plange celorlalti cat de rau ii merge. Ce ar fi sa inversam o data situatia? Ce-ar fi sa scoatem in evidenta ceea ce este bun? Cel ce nu vorbeste decat despre nesansele sale, ajunge sa creada cu adevarat in ele. Ce sens are ca omul sa-si amarasca mereu viata cand, de fapt, aceata este frumoasa! Sa nu fim meschini, sa fim generosi. Caci in acest caz, si viata va fi generoasa!

Sa nu ne lasam doborati de nimic, sa vedem in toate un stimulent.
Sa infruntam viata cu zambetul pe buze!

Realitatea in care traim:(

Vezi mai multe din Stiri, evenimente pe 220.ro

E ziua mea!!!

Pentru tot ceea ce am incercat sa fac pana acum si nu mi-a iesit, pentru tot ce am construit dar s-a ruinat, pentru tot ce am cautat in zadar si nu am gasit, azi am voie mai mult ca oricand sa cred intr-o minune. Este ziua mea si numai a mea. Azi trebuie sa cred in visele mele! LA MULTI ANI mie!!!

Sad eyes

In trecut zambea, visa, iubea. Credea in tine si era de ajuns. Erai langa ea si o iubeai. Dar ai plecat si ochii ei frumosi nu te mai vad, ochii ei cuminti cei care tac
si plang de cand tu ai plecat, ochii ei in limpezimea carora vedeai totul , acum sunt tristi.
Nu trebuie sa-ti spuna nimic. Ochii ei spun mai multe decat orice cuvant.

Visul unei nopţi de vară

Căldură mare, mon cher.
Văzduhul a încremenit deasupra lumii. Aerul a devenit arzător.
Pulsul inimii îmi stă în loc. Împreună nu avem nici început, nici sfârşit; suntem doar un cerc viu de foc care visează...şi sunt vise calde de vară, pe care vântul le va spulbera probabil, amestecându-le cu melancolii şi ploi de speranţe...şi sunt ploi ascunse sub buze calde ce ne mângâie umerii goi.

Împletim inele din iarbă şi vrem să ţină o veşnicie magică dar veşnicia se dovedeşte a fi doar un vis, un vis al unei nopţi de vară...

O clipă din trecut...

Eu : "Mă aştepţi să-mi întinzi o mână, să-mi spui că ţi-a fost dor, un dor nebun de mine. mă aştepţi să-mi spui că nimic nu se compară cu mine, să-mi spui că eu sunt totul pentru tine, să mă iei în braţe...Nu sunt aici azi...nu voi ajunge nici mâine..."

El : " Ştii ceva? eu am vrut să-ţi ofer dragostea mea...tu n-ai acceptato...dragoste cu forţa nu vreau...nici dragoste amânată nu vreau...dacă tu încă crezi că eu mi-am dorit altceva decât să fim împreună e treaba ta...nu mă mai chinui să-ţi demonstrez că oricum o fac în zadar...sincer nu-mi place decizia pe care ai luat-o, dar nici să stau în genunchi să mă rog de tine să fim impreună nu o să fac. E alegerea ta. Dacă vrei să mai vorbeşti cu mine vreodată mă poţi suna, îmi poţi da mesaj...însă crede-mă că nimic nu va mai fi ca acum...Acum eram dispus să fim împreună, să te iubesc...însă refuzul tău mi-a tăiat tot elanul."


Nu a fost iubire, a fost o scurtă nebunie din care ne-am trezit. N-a fost nimic din ce-a putut să fie şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...Dacă-am crezut c-ar fi putut să fie ceva mai mult decât ce-a fost, ne-am înşelat!

Poate uneori am spus "nu" când trebuia să fie "da". Poate am fost egoistă, am vrut doar sa-mi oferi fără să aştepţi ceva în schimb. Poate am vrut sa-mi ştergi lacrimile fără să mă atingi, să-mi vorbeşti doar din priviri, fără cuvinte...

Nu ştiu exact ce am vrut, cert este că acum ai rămas doar o clipă din trecut pe care o reînviu uneori dar de teamă o alung...

Urasc...Iubesc...

Urasc minciuna, urasc prostia, urasc singuratatea, urasc monotonia, urasc ca trece timpul atat de repede, urasc oamenii dependenti de alcool, urasc oamenii insistenti, urasc oamenii ipocriti, invidiosi si care isi dau aere de superioritate, urasc cand cineva incearca sa se impuna , fara sa asculte pareri, fara sa respecte gustul si opinia celorlalti. Urasc pe cei care isi baga coada si nasul in treburile altora.
Urasc emisiunile regizate pentru ca sunt penibile, urasc Romania si politicienii. Urasc nepasarea si indiferenta. Urasc profitorii.
Urasc fitzele si cluburile. Uras banii pt ca nu sunt niciodata suficienti.
Urasc spitalele. Urasc cimitirele. Urasc inmormantarile.
Urasc faptul ca ma hotarasc foarte greu, ma urasc ca fac lucruri pe care altii le urasc, ma urasc ca pun la suflet orice fleac, ma urasc cand sunt nostalgica.
Urasc pe cei care nu-si iubesc batranii.
Urasc cand e canicula. Urasc iubirile care se sfarsesc. Urasc cand ma trezeste telefonul noaptea sau dimineata.
Urasc persoanele badarane sau vulgare.Urasc persoanele obsedate de ceva sau cineva.
Urasc ca nu suntem respectati. Urasc nedreptatea. Urasc situatia in care suntem noi, romanii si ca ne complacem asa.

Si nu e completa lista dar urasc sa mai scriu ce urasc.
Tu ce urasti?

Iubesc amintirea bunicii mele, iubesc pe parintii si fratii mei, iubesc pe cei care ma iubesc, iubesc copii, iubesc sucurile naturale, iubesc natura, iubesc animalele, iubesc sa citesc, iubesc sa postez pe blog, iubesc adevarul, iubesc oamenii sinceri, iubesc oamenii altruisti, iubesc florile, iubesc surpizele, iubesc fotografiile, iubesc batranii, iubesc vacantele si calatoriile, iubesc muzica buna, iubesc lucrurile de calitate, iubesc ploile de vara, iubesc aerul de munte, iubesc clipele romantice, iubesc veselia.

Iubesc viata chiar daca are si multe parti pe care le urasc.
Tu ce iubesti?

Mi-e sete de iubire

Apa de ti-o cer atunci cand mi-e sete, iubire se cheama. Vreau sa-mi dai buzele tale cand mi-e gatul uscat si mi-s buzele arse si insetate , vreau sa gust stropii de iubire ai ploii care cade peste gura ta. Vreau sa dormim impreuna si sa ma trezeasca mana ta. Sa ma imbratisezi iar eu sa ma prefac ca dorm. Sa imi tin respiratia ca sa nu ma auzi frematand. Iar intr-un tarziu sa ma doboare din nou setea de tine. Sa iti caut buzele in intuneric...


Azi, pur si simpliu, mi-e sete. Ti-as spune sa imi ucizi setea cu tine sau sa dispari pentru totdeauna si sa ramai doar o senzatie, dar simt ca nu pot face asta.
Am ajuns să traiesc cu tine intr-o lume a mea unde suntem fericiti, puternici si e foarte multa linişte...

In realitate mi-e doar Sete, dar degeaba beau...

Pânza de păianjen

Pierdută într-o lume plină de temeri şi neajunsuri, prinsă captivă într-o viată goală şi plină de zbucium apăsător, şi-a conturat o latura misterioasă încarcată de durere. A străbătut drumuri pline de spini şi lacrimi, de durere şi vise neimplinite.

Numai perseverenta cu care a trecut peste toate obstacolele şi primejdiile vieţii, iubirile trăite cu deznădejde şi demnitate, au făcut-o să lupte şi să evadeze din pânza de păianjen a unei existenţe cenusii, marcate de apăsarea sărăciei şi a inconsecventei celor din jur.

"Vezi, aşa îmi închipui viaţa, ca o pânză de păianjen imensă, cenuşie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o muscă. Undeva păzeşte carnivorul: păianjenul..."

"În ce mă priveşte, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu ştiu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg, unde vreau să ajung. Eram sigură că fericirea există undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe ea, aşa cum pui mâna pe o ceaşcă sau pe scoarţa unui copac. Că dragostea este supremul miracol...

(Cella Serghi)

Poveştile ploii

Picăturile de ploaie care îmi bat în geam au fiecare câte o poveste. Ascult neterminate poveşti în nesfârşite limbi necunoscute şi nemaiauzite. Sunt poveşti scrise cu apă, incolore, pe care le descifrezi cu inima. Sunt poveşti pe care dimineaţa le va şterge cu braţul său de întâmplări lumeşti.

Ziua ezită să plece, noaptea nu a venit încă. Pe geam stau scrise nume şi locuri şi-s desenate chipuri. Sunt adormită dar am toate simţurile treze. Mă plimb de mână cu ploaia pe străzi murdare, ea mi-e prieten de nădejde, plânge odată cu mine , mă hrăneşte cu vise şi mă îndeamnă să le scriu în cuvinte.

Suntem irecuperabili?

Eu la concluzia asta am ajuns. Numai reinventat poporul roman mai are sanse de supravietuire. Suntem disperati cu totii dar respiram aceeasi neputinta de a mai schimba ceva. Cea mai importanta este atitudinea mentala fata de situatia critica, dar am renuntat sa luptam si deci, nu mai avem sanse de supravietuire...

Nu am cerut sa ne nastem aici, ne-am trezit pur si simplu pe acest pamant.Si da, "nu ne-am nascut in locul potrivit"

Ţine-mă de mână

Ia-mă de mână şi ţine-mă bine, ţine-mă strâns, nu-mi da drumul ! De fiecare dată când vei avea nevoie de ajutor sau doar vei dori să mă faci fericită, ţine-mă de mână. Eu nu îţi voi da drumul niciodată ! Când sunt pierdută, mâna ta mă ţine, când sunt tristă, tu eşti acolo pentru mine.
Mai ramai puţin cu mine, şi mai ţine-mă de mână, până când ne va găsi iar
Răsăritul...Mă ţin de mâna ta şi caut liniştea ,mă trezesc cu lumina zilei...mă mângâie o adiere de vant...imi păzesti piciorul să nu cad...mă ţi de mână să nu mă rătăcesc...
Îţi zâmbesc oftând senin:
„Ah iubitul meu mă ţine…Nu te-oi părăsi nicicând!"

Oricum

"Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti…
Iartă-i, oricum.


Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse…
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi…
Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela…
Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi…
Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi…
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine…
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns…
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu…
N-a fost niciodata între tine şi ei, oricum"

Maica Tereza

Singura si trista :-(

Am crezut ca prin scris o sa-mi alin sufletul dar m-am inselat pentru ca sunt din ce in ce mai trista. Nu am prieteni sau cel putin ma intalnesc sau vorbesc rar cu ei. M-am plictisit de lume si poate si de mine. Ma simt singura, nu reusesc sa comunic, sunt doar eu cu mine. Si tot singura tre sa-mi revin!
De ce sa am pretentia de a avea pe cineva langa mine? Nu am dreptul sa cer nimanui sa ma ajute. Oricum nimeni nu ma intelege mai bine decat ma inteleg eu insumi. De ce sa ma rog eu de altii? Sa se mai roage si altii de mine...
Eu m-am pus de multe ori in locul lui pentru a intelege ceea ce simte sau vrea dar el pe mine nu ma intelege. Pur si simplu vorbim limbi diferite sau nu vorbim deloc. E vina mea ca sunt prea sensibila si dificila si ca nu reusesc sa ma fac inteleasa.
Mai mereu am crize de singuratate...Sunt vinovata de situatia asta in care a am ajuns si nici nu vreau sa se mai straduieasca nimeni sa ma inteleaga chiar daca sufar ca nu am pe cineva care sa stie sa imi fie prieten fara sa-i spun...

Ceva superb pe muzica lui Gheorghe Zamfir

Oamenii sunt rai hai sa-i facem sa fie mai buni!

Scrisorile de dragoste

Atat de speciale, pline de romantism, pretuite, recitite, sarutate si pastrate cu grija in cele mai secrete locuri, scrisorile de dragoste sunt un balsam pentru sufletul fiecaruia dintre noi, indiferent de varsta, sex, religie, nationalitate, pentru ca ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat iubirea?

Parfumul unei scrisori ramane parfum pentru ca mireasma dragostei nu piere niciodata.
Pentru unii adevarate dovezi de iubire in care isi fac marturisiri, planuri, vise, pentru altii vorbe in vant, dulcegarii, cuvinte banale.

In ziua de astazi scrisorile romantice nu mai sunt de actualitate pentru ca traim intr-o societate in care pana si dragostea a capatat o doza din ce in ce mai mare de superficial si material. Ce avem astazi? Scrisori online, mesaje telefonice care ce-i drept se misca mult mai repede dar le lipseste autenticitatea, originalul, farmecul special dat de parfumul pastei pixului pe hartie. Generatia de astazi este lipsita de romantism, talent si interes. Azi doar scriitorii, artistii in general si o mica parte din cei indragostiti mai scriu cu pasiune scrisori. Ei stiu sa-si lase inima sa vorbeasca si sa dicteze dand valoare scrisului prin sinceritatea, claritatea si profunzimea sentimentelor lor.

Cat despre arta corespondentei este o arta cazuta acum in desuet.
Probabil doar cei mai in varsta isi amintesc emotiile traite pe vremea cand asteptau cu nerabdare postasul cu pretioasele scrisori de la persoana atat de draga inimii lor.

Au apus demult acele vremuri cand partenerii traiau iubirea in cuvinte exprimate patimas pe coli intregi de hartie.
Cu toate ca romantismul este azi o floare rara, dragostea nu se va demoda niciodata.Indiferent de modul in care alegem sa ne aratam afectiunea, tot ceea ce este facut din dragoste nu poate fi ridicol sau invechit.

Indemnul meu este sa salvam romantismul, sa nu lasam scrisorile de dragoste sa ingenuncheze in uitare si sa fim originali, sa spunem ceea ce simtim fara sa ne folosim de ideile altora. Cu siguranta atunci cand iubesti creativitatea si imaginatia te va ajuta sa asterni vorbe frumoase pe coala de hartie pentru a alcatui o scrisoare care va ramane in timp o frumoasa amintire, o dovada de respect, iubire si pretuire. Cu totii tanjim dupa romantism dar trebuie sa si oferim la randul nostru. Cu siguranta scrisoarea de dragoste este cel mai frumos cadou pe care il poate darui sau primi cineva.

Relaxati-va prin muzica!

Luati-va o pauza in care sa va mangaiati auzul cu aceasta binefacatoare si linistitoare muzica care o sa va bucure sufletul si o sa va descreteasca fruntile.






p.s :si multe atatea melodii le gasiti in continuare pe youtube.
Ascultare placuta!!!

Momentele grele ne ajuta?

Toata lumea sunt sigura ca o sa dea un raspuns afirmativ. Necazurile in viata vin fara sa ne intrebe dar toate astea nu sunt decat mici "caramizi" care la final formeaza un adevarat zid. "Ce nu va reusi sa te doboare, te va face mai puternic". Asadar, loviturile vietii pot fi si constructive!

Depinde de noi sa schimbam macazul spre Taramul fericirii si sa nu ramanem in Valea plangerii.

Dumnezeu niciodată nu-ti va pune pe umeri mai mult decat poti duce... Dumnezeu ingaduie sa fim incercati, dar tot El ne da şi puterea sa biruim necazurile...

El stie prin ce treci, Lui ii pasa de tine si iti numara lacrimile din ochi.
El face toate lucrurile cu un scop...si tu sti asta...


Si pentru ca tot m-am apucat sa scriu anumite povesti intelepte nu o sa ma opresc aici si o sa mai pun cate o pilda pentru ca avem cu siguranta ce invata din aceste concluzii:

"Doi prieteni se intalnesc intr-un bar, la o cafea.
Deprimat, unul dintre ei incepu sa se descarce, povestind despre toate preocuparile sale… munca… banii… raportul cu prietena… scopul sau in viata… Totul parea sa ii mearga prost.
Celalat baga mana in buzunar, scoase o bancnota de 50 EURO si ii zise:
-Vrei aceasta bancnota?
-Bineinteles… sunt 50 EURO, cine nu i-ar vrea?
Cel care avea bancnota in mana o stranse cu putere pana cand aceasta se facu un mic ghemotoc.
-Acum o mai vrei?
-Sunt tot 50 EURO. Bineinteles ca ii iau si asa, daca mi-i dai.
Prietenul desfacu ghemotocul, arunca bancnota pe jos si o calca in picioare, pana cand se murdari toata.
-Tot mai vrei bancnota?
-Este oricum o bancnota de 50 EURO, si pana cand nu o rupi isi pastreaza valoarea…
-Acum intelegi? Trebuie sa stii, chiar daca uneori ceva nu iese asa cum vrei tu, chiar daca viata te indoaie si te face un mic ghemotoc, tu continui sa fii la fel de important cum ai fost intotdeauna… Ceea ce trebuie sa conteze este cat valorezi in realitate, nu cat de multe necazuri poti sa ai intr-un anumit moment.
Apoi puse bancnota desfacuta alaturi de el, pe masa, iar cu un zambet complice ii spuse:
-Ia-i, tine-i cu tine ca sa iti amintesti de acest moment atunci cand nu te vei simti bine…"

De ce trebuie sa te prefaci?

Stii sa impresionezi lumea. Ai intotdeauna vorbele la tine. Ai un joc al tau, mimezi aproape perfect, ai un talent al tau, desigur dobandit. Nimeni nu se naste ipocrit. Adori sa vezi ca poti manipula pe cineva si adori sa ai mereu ultimul cuvant. Ce zambet fals, crezi ca ma las prostita de masca pe care o porti? Iti este teama de ce, rusine de cine? Relaxeaza-te, fii spontan, fii tu insuti. Nu iti e deloc usor, STIU. Traim intr-o lume cu multe ascunzisuri si cuvinte false.

Fara zambete dureroase sau minciuni! De ce accepti lucruri care nu iti fac placere? Da-mi sansa sa te cunosc asa cum esti! Regaseste-te!

Osho avea mare dreptate. A fi tu insuti este cea mai mare binecuvantare:

„Vrei sa fii ceea ce-ti impun altii, iar lucrul asta nu-ti poate da nici o satisfactie. Mereu te uiti dupa altii. Asa ai fost crescut – sa nu te uiti deloc la propriul tau potential. In schimb te simti tot timpul frustrat pentru ca nu esti tu insuti. E firesc ca lumea sa fie plina de suferinta : nu ti se ingaduie sa fii tu insuti. Fiecare cultura vrea sa te transforme intr-o copie, niciodata intr-un original.
Fii tu insuti si vei vedea ca nu vor mai exista nici frustrarea, nici competitia, nici obsesia posibilitatii altora, nici nodul in gat ca nu ai mai mult. Fii in realitate, in prezent.”

E bine sa incepi cu tine

Vrei sa schimbi ceva,e bine sa incepi cu tine,
Afla ce-ti doresti si n-asculta de nimeni
Intrebari gresite duc la raspunsuri false
Decizii proaste duc la decizii si mai proaste

Octavian Paler - Paradoxul vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Bogat sau sarac?

Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul sa-si petreaca o noapte la o familie foarte saraca, cu scopul de a-i arata acestuia realitatile vietii oamenilor care nu au bani.

La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei traite, iar acesta i-a spus:
"Tata, a fost o experienta foarte buna.
- Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini, noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg,
- Noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna,
- Noi avem o veranda si o gradina frumoase, iar ei au padurea intreaga."

Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul incheie: "Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat ce saraci suntem!"

Concluzie:

Cand masuram ceea ce avem, rezultatul este perceptia noastra despre viata.

Daca avem dragoste, prieteni, sanatate, simtul umorului si gandire pozitiva, avem totul in viata.

Gandeste-te un moment si decide:

ESTI BOGAT SAU SARAC?

În ce ne transformă societatea de azi ?

"Trăim în societate unde totul este destrămat...".

O lume intreagă stă în nepăsare. Ne-am asumat cu uşurinţă această "lume pe dos". Aşa suntem noi oamenii. Inconştienţi. Trăim într-o lume nebună. Către ce ne indreptam? Vom fi comandaţi de "maşinăriile" tehnologiei. Suntem deja într-o mare măsură manipulaţi de mass-media şi aproape depersonalizaţi şi transformaţi în simplii spectatori. Ne lăsăm prea uşor influenţaţi. De ce avem nevoie de idealurile filtrate de alţii care oferă modele generale, banale, adeseori eronate? Noi nu avem propriile raţionamente şi idealuri?

Lumea este astăzi lipsită de perspective, uită să se ia în serios. Nu mai reuşim să ne cufundăm în abisul fiinţei noastre, nu mai reuşim să facem cu adevărat ceva care să conteze.

E oare totul inutil, e oare imposibil să schimbăm lumea?

Suntem nepăsători în faţa propriei noastre existenţe. De ce acceptăm mediocritatea şi nu încercăm sa acţionam noi? De ce să lăsăm pe alţii în locul nostru? Asta înseamna să trăim? E doar o falsă impresie. Am transformat totul într-o rutină, într-un profit. Suntem superficiali, ne concentrăm asupra banalităţilor în loc să ne implicăm în mersul acestei lumi, să ne dorim mai mult.

Niciodată nu este târziu pentru a începe, nimic nu este imposibil.

P.S: Pentru că trăim într-o lume reală şi tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru ne afectează.