duminică, 23 septembrie 2018

Zilele triste din povestea intarcarii

Zambesc, desi sufletul imi plange. 😭😢 Nu am scris de la venirea lui pe lume si nici nu am simtit sa ma descarc pana acum desi au fost nenumeroase momente in viata de mamica in care simteam ca nu mai pot. Sunt 2 ani, 6 luni si 22 de zile de cand  sunt mamica lui si el minunea mea, blond cu par buclat si lung, idem ingerasilor. 😇 Am parte de o iubire infinita cum nu credeam vreodata a cunoaste. Nu am avut poate mai mult de 3 nopti in anii astia dormite cap coada. Pana acu doua zile. mi -am tinut puiul la san, l-am alaptat cu cel mai bun lapte, laptele de mama, l-am tinut strans la piept ore si ore iar acum sufletul imi plange pentru ca am hotarat ca este momentul sa renuntam, am hotarat ca este suficient. E a treia zi fara TZITZI. I-am zis ca nu mai e laptic in tzitzi , ca s-a terminat. Sunt sigura ca a inteles,il vad ca e trist si adoarme mai greu . Inca se trezeste noaptea sau dimineata si cere tzitzi , ii  amintesc ca nu mai e lapte in tzitzi si se pune in bratele mele cu capul pe sanul  sau  pe burta mea si ma priveste in ochi. Si imi vine sa mooor , dar strang din dinti si merg inainte in incercarea de al desprinde. Eu sunt si mai deprimata, imi lipseste mie poate mai mult  si ma invinovatesc uneori pentru ca nu am un motiv intemeiat, doar am luat o decizie poate incorecta dar asa am simtit , sa ma opresc. Inca nu e obisnuit cu ideea si nici eu. .Aseara i-am citit povesti si tati i-a facut masaj pe spate si i-a cantat cantecele pana a adormit. Azi a adormi in patul veriosarei lui.Cand s- trezit a venit plangand la mine asteptand parca sa-i dau tzitzi. Iar a trebuit sa fiu tare.  Plang pentru ca am pus capat unei etape  frumoase, caruia o sa-i duc dorul,chiar de am simtit de multe ori ca nu mai pot, am mai putut inca putin. Cand era mititel din ora in ora cerea san, acum doar la somn sau daca il durea ceva sau era suparat. Dar gata, sunt convinsa ca este suficient, ca a crescut si ca ma intelege. Ii spuneam uneori in ideea de al pregati ca lapticul se va termina intr-o zi si ce o sa facem? “punem apa in tzitzi mami” Acum si-a amintit si mi-a zis la fel😂. Zambesc  pentru ca sunt mandra de mine si de el.😊 Sint doar 2-3 zile  mai putin fericite in care lipseste elixirul cu care el a fost obisnuit, lipseste ceva din rutina noastra zilnica dar o sa incerc sa ne fie mai usor si mie si lui, si nu o sa lipseasca momentele de afectiune. Nu au lipsit niciodata,oricat de obosita as fi fost.Ma hranesc cu imbratisarile, pupicii si zambetul lui.  Zilnic am oferit iubire si am primit inzecit.
“Te iubesc pan la cer si innapoi de 1000 si una de ori...ba nu , de o infinitate de ori” asta am simtit sa ti spun si ti-am spus de nenumarate ori.
Imi pare rau ca timpul trece, ca ai crescut si nu mai esti un bebelus, dar cu fiecare zi ma uimesti si ma rasplatesti tot mai mult. Esti Totul meu. Cu fiecare etapa din viata noastra voi zambi chiar de  imi va plange sufletul asa cum s-a intamplat si acum in cearta cu sinele meu, daca e bine sau nu ceea ce fac sau trebuia sa astept sa renunti tu singurel. De asta imi cer iertare  puiul meu ca te am mintit si offf iar ma privesti in ochii...iar apoi adormi din nou, neconsolat🙁😪

vineri, 18 martie 2016

Mult doritul Martisor

La o ora dupa ce am postat pe blog au inceput contractiile semn ca bebelul meu vroia sa imi dea emotii facandu-ma sa cred ca o sa vina pe 29 februarie insa a ascultato pe mami lui si a venit pe lume pe data de 1 martie la ora 01.18 min. Suntem bine sanatosi. Ii multumesc lui Dumnezeu zilnic pentru darul minunat ce il tinem in brate zi de zi. Tine-l Doamne sanatos pe copilul nost' frumos!Te iubim David Marian! Esti totul pentru noi!

luni, 29 februarie 2016

Viitoare mami de baietel / Baby loading....99%

ecografie 20 saptamani talpite mici
39 de saptamani. inimioara noastra
Sunt emotionata, nerabdatoare si tematoare. Maine bebelul meu face 40 de saptamani in burtica. Nu ma gandeam ca o sa fie asa frumoasa aceata perioada si ca o sa am o sarcina usoara, fara probleme . Ma temeam mereu ca o sa-l pierd, ca o sa nasc mai devreme, imi faceam atatea paranoie si film mentali. Cred ca toate gravidutele au trecut prin asta. Ajunsa aici nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca a fost alaturi de mine toata aceasta perioada si ma incred in El ca ma va ajuta sa nasc cu bine un baietel sanatos. Mi-as dori sa vina maine pe lume, ar  fi cel mai frumos Martisor primit de la viata plus ca nu mai am rabdare. Daca trece de 40 iar
 imi fac mii de ganduri. 


Abia astept sa te nasti, sa-ti sarut pielea finuta. Sa-ti  sarut ochii. manutele, piciorusele pe care le-am simtit zi de zi cand te jucai in burtica. Te simt si acum puiutul meu, cu inimioara aproape de a mea nu am fost niciodata singura, tu esti forta si curajul meu, minunea mea si din clipa cand o sa te nasc si pana am sa mor vei fi mereu Copilul meu, Cel mai de Pret, Viata si Sufletul meu.
O sa urmeze o alta etapa si mai frumoasa, chiar de va fi greu tu meriti orice sacrificiu.
Mami si tati sunt nerabdatori sa te stranga la pieptul lor si sa nu-ti mai dea drumul niciodata.


Fiinta mica si plapanda
Te port in pantec, in suflet si-n gand
Nascut din dragoste curata, din sacru legamant
Esti minune si dar pe acest pamant.
Un inger divin, un fulg de nea
Minunea din viata mea.

Oh, suflet pur, te astept sa vii, in brate sa te tin
Mama sa devin si dorul de tine sa-mi alin.
Erai o speranta, un vis, un strop de rugaciune
Acum esti Totul, esti a mea minune.
Esti cel mai frumos dar de la Dumnezeu
Esti Davidutzul meu!

vineri, 31 iulie 2015

Visul de a fi mama


         Se spune ca uneori trebuie sa ai mare grija la ceea ce iti doresti pentru ca ti se poate indeplini. Anul acesta prin martie am decis sa renunt la rutina pastilutelor si sa incerc sa raman pentru ca ma gandeam eu, implinesc 29 de ani, am un posibil diagnostic de endometrioza, cine stie cat timp imi va lua si cine stie daca o sa ma pot bucura vreodata de statutul de mamica, ca se zice ca aceata teribila boala poate duce la sterilitate. Bine stadiul meu nu era grav si nu se punea problema de operatie, doar durerile imi dadeau batai de cap zilnic iar eu imi facea multe paranoie. Am zis sa incerc de pe acum ca sa dau timp visului sa se realizeze. Si am discutat cu partenerul meu de-o viata( mai bine de 9 ani impreuna ca iubiti), a fost imediat de acord, chiar incantat si nu stiu cum se face ca  instinctul meu de femeie a nimerit chiar perioada fertila. In iunie nu imi veneau " bucuriile", dar imi spuneam k cine stie, sigur sunt dereglata din cauza hormonilor si sa mai astept...Dupa 2 saptamani abea am avut curajul sa fac testul. Imi tremurau mainile si nici cand am vazut doua liniute, eu nu credeam, ma intrebam daca poate sa iasa fals pozitiv si iata ca abia azi 31 iulie 2015 cand am facut prima ecografie ( la 9 saptamani)  m-am convins k a luat viata o fiinta in burtica mea. Altfel eu nu credeam ca minunea sa se intample atat de repede, ma gandeam k ani si ani o sa incercam, nu indrazneam sa ma bucur. Acum visul incepe sa prinda contur si sunt nespus de fericita. Daca inainte doar luasem decizia dar nu ma obisnuisem cu ideea, acum inca 7 luni si mult timp dupa o sa ma gandesc non-stop la tot ce tine de noi si minunea noastra.
          Ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de noi si totul sa decurga bine, sa ne putem strange visul in brate.

miercuri, 22 octombrie 2014

Leggo perché...Citesc pentru ca...

    Mi-a placut perioada de 8 luni in care am invatat italiana la nivel mediu. Am avut colegi romani, moldoveni, italieni, marochini, albanezi, peruvieni, brazilieni....ce-i drept mai mult fete...pt ca ele trec mai mult pe la scoala....era un curs gratuit pt straini.

Cel mai mult imi lipseste sa imi scriu gandurile in alta limba.
Imi amintesc de generala si liceu cand iubeam franceza si adoram sa scriu iar acum nemaistudiind am uitat-o din nefericire :(

Chiar daca a fost un curs de nivel clasele V-VIII sunt mandra ca scrierile mele au aparut in jurnalul scolii "Finestra sul mondo".
Chiar daca  nu am mai scris nimic in italiana ma bucura faptul ca am timp sa ma delectez cu carti in italiana.


Unul din textele mele (o parte care a fost publicata) :

                              Leggo per sognare (Citesc pt a visa)

           Io sono una sognatrice e quando leggo mi concentro sul libro e per un po' riduco i pensieri al silenzio.

           Mi lascio prendere nel mondo creato dall'autore, entro nelle pelle dei personaggi, vivo altre vite, viaggio in luoghi diversi, in regni irreali, viaggio nel tempo.

           Un libro lascia molto spazio all'immaginazione: partecipi all'azione, vedi atraverso i tuoi occhi.

           Leggo perché mi fa sognare. Mi piace. Mi distende. Mi nutre. Mi sveglia. Mi fa riflettere .

           Quando tutto sembra perso, un libro mi carica l'anima con energia positiva.

           Un libro è un luogo dove mi ritrovo e divento ricca di parole, esperienze, sentimenti.

Traducerea:

           Sunt o visatoare, iar cand citesc ma concentrez asupra cartii, si pentru o perioasa imi reduc gandurile la tacere. 

           Ma las prinsa in lumea creata de autor, intru in pielea personajelor, traiesc alte vieti, calatoresc in locuri diferite, in taramuri ireale, calatoresc in timp.


            O carte ofera mult spatiu imaginatiei: participi la actiune, vezi prin  prisma ochiilor tai.


            Citesc pentru ca ma face sa visez.  Imi place. Ma relaxeaza. Ma hraneste. Ma trezeste. Ma face sa meditez.


            Cand totul pare pierdut, o carte imi incarca sufletul cu energie pozitiva.

           
            O carte este un loc unde ma regasesc si devin bogata in cuvinte, experiente, sentimente.