O iubire a lui Swann

E ultima carte citita care m-a impresionat prin atentia oferita celor mai mici detalii ale relatiei de iubire: de la indiferenta la primii pasi, de la daruire la gelozie si mai apoi la obsesie. Iar in final, dezamagire si uitare. Mi s-a parut extraordinar de actual. Aceste lucruri se pot intampla si azi aproape la fel.

Swann este rafinat dar dezamagit de el, de viata. Se considera mediocru, incapabil de a avea scopuri inalte. Odette este foarte putin inteligenta, vulgara, iubitoare de lux...
Dragostea lui Swann se naste intr-u moment de frustranta asteptare si se incapataneaza sa o alimenteze si sa o intretina desi de la inceput, Odette, nu-i place. Recunoaste ca e frumoasa dar nu e genul lui.

Asta e frapant deoarece trebuie sa recunoastem ca de multe ori intram intr-o relatie din plictiseala sau pentru ca ne place sa fim admirati de cel/cea cu care suntem. Desi suntem constienti ca nu e ceea ce ne dorim, cautam cu incapatanare trasaturile frumoase si nobile pe care poate el/ea nu le are.

La un moment dat se simte frustrat, intr-o seara nu o gaseste in salonul unde se astepta s-o vada– si astfel realizeaza ca are pentru ea sentimente mai intense decat credea. De aici se aprinde focul pasiunii.
El lupta sa se convinga pe sine ca Odette nu este o cocota intretinuta si interesata doar de bani. Cu toate astea socoteste ca trebuie sa-i dea si mai multi bani ca de obicei.

Acest lucru se poate intampla si azi, oricand, oricui. Ajungem sa realizam ca ne-am mintit singuri iar cand realizam asta, este prea tarziu. Ne trezim indragostiti pana peste cap, si desi suntem constienti ca persoana in cauza a scazut in ochii nostrii nu ne mai este de nici un folos. Incercam sa ne mintim iar si rar pe noi insine ca fiinta pe care o iubim ne iubeste, in ciuda tututor doveziilor care contrazic asta.

Odata cu asta Swann pierde controlul relatiei, isi pierde deminitatea, se umileste, o urmareste, devine practic jucaria ei. Gelozia, dezamagirea, descoperirea minciunilor ei repetate, refuzurile, indiferenta nu fac altceva decat sa puna si mai mult paie pe focul pasiunii.
Swann ajunge in situatia in care e dependent nu de Odette, ci de propria lui dependenta fata de ea.

La un moment dat, nici noi nu stim cum, ne dezmeticim.

Si ne minunam, ca Swann: “Cand te gandeşti ca am pierdut ani din viaţa mea, ca am vrut sa mor, ca mi-am inchinat dragostea cea mai mare unei femei care nici nu-mi placea“.