Visul de a fi mama

         Se spune ca uneori trebuie sa ai mare grija la ceea ce iti doresti pentru ca ti se poate indeplini. Anul acesta prin martie am decis sa renunt la rutina pastilutelor si sa incerc sa raman pentru ca ma gandeam eu, implinesc 29 de ani, am un posibil diagnostic de endometrioza, cine stie cat timp imi va lua si cine stie daca o sa ma pot bucura vreodata de statutul de mamica, ca se zice ca aceata teribila boala poate duce la sterilitate. Bine stadiul meu nu era grav si nu se punea problema de operatie, doar durerile imi dadeau batai de cap zilnic iar eu imi facea multe paranoie. Am zis sa incerc de pe acum ca sa dau timp visului sa se realizeze. Si am discutat cu partenerul meu de-o viata( mai bine de 9 ani impreuna ca iubiti), a fost imediat de acord, chiar incantat si nu stiu cum se face ca  instinctul meu de femeie a nimerit chiar perioada fertila. In iunie nu imi veneau " bucuriile", dar imi spuneam k cine stie, sigur sunt dereglata din cauza hormonilor si sa mai astept...Dupa 2 saptamani abea am avut curajul sa fac testul. Imi tremurau mainile si nici cand am vazut doua liniute, eu nu credeam, ma intrebam daca poate sa iasa fals pozitiv si iata ca abia azi 31 iulie 2015 cand am facut prima ecografie ( la 9 saptamani)  m-am convins k a luat viata o fiinta in burtica mea. Altfel eu nu credeam ca minunea sa se intample atat de repede, ma gandeam k ani si ani o sa incercam, nu indrazneam sa ma bucur. Acum visul incepe sa prinda contur si sunt nespus de fericita. Daca inainte doar luasem decizia dar nu ma obisnuisem cu ideea, acum inca 7 luni si mult timp dupa o sa ma gandesc non-stop la tot ce tine de noi si minunea noastra.
          Ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de noi si totul sa decurga bine, sa ne putem strange visul in brate.