Zambesc, desi sufletul imi plange. 😭😢 Nu am scris de la venirea lui pe lume si nici nu am simtit sa ma descarc pana acum desi au fost nenumeroase momente in viata de mamica in care simteam ca nu mai pot. Sunt 2 ani, 6 luni si 22 de zile de cand sunt mamica lui si el minunea mea, blond cu par buclat si lung, idem ingerasilor. 😇 Am parte de o iubire infinita cum nu credeam vreodata a cunoaste. Nu am avut poate mai mult de 3 nopti in anii astia dormite cap coada. Pana acu doua zile. mi -am tinut puiul la san, l-am alaptat cu cel mai bun lapte, laptele de mama, l-am tinut strans la piept ore si ore iar acum sufletul imi plange pentru ca am hotarat ca este momentul sa renuntam, am hotarat ca este suficient. E a treia zi fara TZITZI. I-am zis ca nu mai e laptic in tzitzi , ca s-a terminat. Sunt sigura ca a inteles,il vad ca e trist si adoarme mai greu . Inca se trezeste noaptea sau dimineata si cere tzitzi , ii amintesc ca nu mai e lapte in tzitzi si se pune in bratele mele cu capul pe sanul sau pe burta mea si ma priveste in ochi. Si imi vine sa mooor , dar strang din dinti si merg inainte in incercarea de al desprinde. Eu sunt si mai deprimata, imi lipseste mie poate mai mult si ma invinovatesc uneori pentru ca nu am un motiv intemeiat, doar am luat o decizie poate incorecta dar asa am simtit , sa ma opresc. Inca nu e obisnuit cu ideea si nici eu. .Aseara i-am citit povesti si tati i-a facut masaj pe spate si i-a cantat cantecele pana a adormit. Azi a adormi in patul veriosarei lui.Cand s- trezit a venit plangand la mine asteptand parca sa-i dau tzitzi. Iar a trebuit sa fiu tare. Plang pentru ca am pus capat unei etape frumoase, caruia o sa-i duc dorul,chiar de am simtit de multe ori ca nu mai pot, am mai putut inca putin. Cand era mititel din ora in ora cerea san, acum doar la somn sau daca il durea ceva sau era suparat. Dar gata, sunt convinsa ca este suficient, ca a crescut si ca ma intelege. Ii spuneam uneori in ideea de al pregati ca lapticul se va termina intr-o zi si ce o sa facem? “punem apa in tzitzi mami” Acum si-a amintit si mi-a zis la fel😂. Zambesc pentru ca sunt mandra de mine si de el.😊 Sint doar 2-3 zile mai putin fericite in care lipseste elixirul cu care el a fost obisnuit, lipseste ceva din rutina noastra zilnica dar o sa incerc sa ne fie mai usor si mie si lui, si nu o sa lipseasca momentele de afectiune. Nu au lipsit niciodata,oricat de obosita as fi fost.Ma hranesc cu imbratisarile, pupicii si zambetul lui. Zilnic am oferit iubire si am primit inzecit.
“Te iubesc pan la cer si innapoi de 1000 si una de ori...ba nu , de o infinitate de ori” asta am simtit sa ti spun si ti-am spus de nenumarate ori.
Imi pare rau ca timpul trece, ca ai crescut si nu mai esti un bebelus, dar cu fiecare zi ma uimesti si ma rasplatesti tot mai mult. Esti Totul meu. Cu fiecare etapa din viata noastra voi zambi chiar de imi va plange sufletul asa cum s-a intamplat si acum in cearta cu sinele meu, daca e bine sau nu ceea ce fac sau trebuia sa astept sa renunti tu singurel. De asta imi cer iertare puiul meu ca te am mintit si offf iar ma privesti in ochii...iar apoi adormi din nou, neconsolat🙁😪
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu