Prima zi de gradinita

Grea si plina  de satisfactii este meseria de mamica full time. Cred ca destinul a vrut asa, ca noi doi sa fim   nedespartiti in rutina de zi cu zi. Desi am cautat un loc de munca, nu am gasit, insa dezamagirea  si-a mai pierdut  din intensitate stiind ca am putut sa ma dedic tie , trup si suflet ,cat ai fost mititel. Nimeni nu ar fi avut mai bine grija de tine, decat ceea care ti-a daruit viata.
Timpul nu se opreste in loc si au venit rand pe rand, momentele mult asteptate: primii dintisori, diversificarea, mersul de a busilea, mersul in picioare, operatiunea olita, vorbitul, alergatul, plansetele si crizele, zambetele si nazbatiile , miile de intrebari ,fiecare varsta cu placerile si neplacerile  ei. Abia asteptam fiecare moment, abia ma bucuram pt o clipa ca intr-o clipire si trecea...Nici o zi fara tine, nici o noapte fara tine. Ne cunoastem din priviri. Ne alintam, ne imbratisam, ne suparam si o luam de la capat, zi de zi ,ma uimesti tot mai mult.
Te vad atat de perfect, sensibil, inteligent, sociabil, educat, atent, frumos, iubitor, grijuliu, timid dar si curajos, vorbaret, linistit dar si agitat, certaret dar si impaciuitor.
Pentru mine esti cel mai bun copil din lume, asa cum stiu ca si tu despre noi,parintii tai,  ai aceeasi parere. Suntem binecuvantati ca te avem, ca suntem sanatosi si esti sanatos.
Restul conteaza mai putin.
Ce mi as fi dorit este sa fii crescut in tara ta, sa te bucuri mai mult de copilaria de la tara, de bunici, de cei din familie.
Te ai nascut si crescut  intr o alta tara, ai invatat o alta limba iar acum ai pornit in primul drum spre reguli si independenta, alaturi de copii de diverse culturi si nationalitati.
Nu ai reusit sa intri la o gradinita comunala asa cum mi as fi dorit, dar o scoala statatela nu cred ca e mult diferita. Doar ca nu imi place ca si-au gasit veacul, exact in fata scolii tale, caravane de tigani. Nu am nimic cu ei dar se stie ca nu sunt educati si civilizati.
Este o gradinita cu putini copii, 3 clase. O gradinita la periferia orasului unde locuim. A fost a treia optiune, acolo ai intrat , si am decis asa pentru ca  era mai aproape de casa si puteam merge pe jos impreuna dimineata.
 Tu erai foarte nerabdator, eu foarte tematoare, tu numarai zilele in calendar sa mergi si tu la" scoala "ca verisoara ta si ca ceilalti copii, ca deh, ai crescut mare.
 Ne am pus hainute noi si ghiozdanel si pe 25 septembrie  am plecat impreuna spre noua etapa din viata noastra, prima zi de gradi, prima jumatate de ora cand am facut cunostinta cu maestra ta(educatoarea) pentru ca da, era la inceput doar una, din doua cum e regula sa fie .Si asta ma ingrijora putin.
Emotiile pentru mine erau mari dar tu:”Eu nu am emotii, mami”
Ai plans in prima zi pentru ca ai fi vrut sa mai ramai, la fel si a doua zi, ca timpul petrecut acolo nu era de ajuns. Erai curios, aveai copii si jucarii noi.
Dupa cinci zile de acomodare insa iti cam pareau destul.. “Mami nu mai pleca niciunde” “Mami, am fost de 5 ori la scoala, gata”😂😂” Mami, de ce nu vii mai repede? “
Stiam ca esti mamos, dar stiam ca nu ai sa plangi si ca o sa te integrezi usor insa emotii tot am avut, zi de zi, stateam ca pe ghimpi cu gandul la tine.
Stiam ca ai sa racesti, insa nu stiam ca tu o sa duci raceala cu bine iar eu o sa raman fara voce, o saptamana.Ma gandeam neincetat la tine, ma preocupam ca cineva te supara cu ceva la gradinita.
Am descoperit ambitii pe care nu stiam ca le am, cum ca o sa reusesc sa iti cos pe etamina lucrurile personale de la gradi cu numele tau desi uram sa fac asta pe vremea adolescentei mele, la scoala, la ora de lucru manual si desi la inceput mi se parea greu si un scris simplu, sau am cusut plicul pe dos,apoi mi a reusit un scris tip Disney,chiar complicat.
Mandra de lucul manual facut de mine Nu era o mare realizare sau o mare economie dar bucuria ca am preferat asa decat sa scriu cu carioca, puteam scutiind timp si dureri de ochi si spate, dar orice lucru ce la inceput pare imposibil, daca incerci, devine posibil.
Tot timpul cand erai la gradi tineam telefonul langa mine desi pana atunci,uitam conplet de el si nimeni nu dadea de mine, lasandu l pe mod silentios
 Incepuse sa iti placa la gradi mai ales ca iti luam zi de zi cand veneam dupa tine, cate o surpriza, o jucarie mica, doar sa te vad fericit. Apoi ai inteles, ca nu se poate zi de zi. Asa cum ai inteles de fiecare data, aproape orice problema,pentru ca esti un copil inteligent si cuminte si ascultator.
Stiu ca am facut o treaba buna, eu si tati si suntem mandri de tine, de noi.💪🙂
Totul bine pana  cand a venit noua ieducatoare, mai tanara, mai putin rabdatoare, mai distanta si poate mai exigenta.
Si te am vazut speriat. Si m-am speriat si eu. Mai ales cand m-a sunat ca te ai lovit( nu era grav, doamne ajuta! ) dar plangeai si faceai capricii cum s-a exprimat ea  si ma vroiai pe  pe mine,inca dinainte sa te lovesti. Cred ca nu te dureau prea tare manutele cand ai cazut la locul de joaca, cat te durea mai tare impactul cu cineva necunoscut, privirile si vobele celor din jur si mai ales ca eu nu eram acolo, sa te consolez, ca de fiecare data.
Am ajuns intr-un suflet acolo, era  ora de masa si mancai plangand cu lacrimile siroind pe obraji, iar asta m-a durut. 😢As fi vrut atunci sa te iau si sa te tin  langa mine, sa sa nu ti dau drumul niciodata 👩‍👦dar am inteles ca asta e firescul  lucrurilor  si faptul  ca cunoscand lumea de mic, cu bune si rele iti va fi de ajutor in drumul spre maturizare. Si cati ani de scoala or sa mai fie, parca prea multi...
Dar stiu ca vor trece mult prea repede.
Eram disperata, poate exagerata in gandurile mele ,insa am lasat lucrurile sa se aseze si vazandu-te mai linistit zi dupa  zi, m am mai relaxat si eu.
Reusesti sa dormi acolo, desi la inceput le spuneai educatoarelor ca ti-e teama de intuneric, si stiu ca asa este, acasa, inca ai teama asta. Acolo, stiu ca vrei sa pari curajos si stiu ca esti.
Ma preocup ca mananci putin acolo dar sper ca e doar o perioada de acomodare si asta.
De doua ori, pentru ca a fost ploaie, si tati nu a lucrat, te a dus  si te-a luat  de la gradi.in brate,10 min  pe jos, sub umbrela, sub ploaia torentiala, un supererou 🦸‍♂️pentru ca nu esti deloc usor ca un fulg, ba dimpotriva.
Si erai asa mandru,. Si el , era. Si asta este o bucurie in plus, a ta , a mea si a lui tati💪
Si azi ploua, tati era acasa, reusea sa faca si azi pe super eroul dar eu  am vrut sa te mai tin putin langa mine, sa te tin in brate dimineata si la somnul de pranz 😴sa adormi pe mine, citindu ti povesti.
As congela toate momentele petrecuta impreuna, as anula pe toate celelalte cand nu iti acord poate 
cuvenit si am alte prioritati sau cand te cert sau te supar cu ceva. As vrea  sa ramai copilu ce esti acum .Mic, inocent,perfect,iubitor cu noi, ingerasul cu par de aur si buclat 😇care ne insenineaza zilele pe timp de ploaie. Pe  timp  de griji si suparari, lumina noastra esti tu.
Cat suntem de binecuvantati!!!👪🌞
Din nou raceala, din nou cu mama acasa, dar impreuna trecem peste toate.