In sfarsit acasa. Am febra musculara de atata mers pe jos. Unde am fost? La tara in sat Seuca, comuna Calnic (jud.Gorj). Daca da-ti un search pe google o sa vedeti ca e vorba despre un sat uitat de lume, izolat de restul judetului. Scoala din sat s-a inchis, iar copiii care mai sunt, sunt nevoiti sa faca naveta la Pestisani sau la oraş, multi dintre ei pe jos. Este a 2-a oara cand merg acolo. Prima oara am mers la inmormantarea bunicii, dar cu cineva cu masina acum vreo 8-9 ani. Acum locuieste acolo bunicul si cu un unchi. Fratii mei au crescut acolo. Cand erau mititei mergeau in vacanta. Eu si sora mea am crecut la o alta bunica tot in Gorj dar intr-un sat mai de Doamne Ajuta ca sa zic asa. Ei bine cat credeti ca am mers pe jos? Vreo 8 km daca nu mai mult. Nu singurica pentru ca eu nu aveam de unde stiu traseul si nici nu aveam curajul asta. Am mers cu mamicuta mea. Drumul a fost anevoios, pentru ca este pe coline si mai trece si prin padure. Noroc ca am avut parte de o vreme frumoasa, peisaj de primavara si multa liniste. Cantecul pasarilor rasuna pretutindeni, racoarea, miresmele si aerul curat ne invaluia placut. A fost o adevarata incantare sa adunam tamaioare. Am scos cateva cu radacini pentru a le planta in gradina de la bloc. Am facut aproximativ doua ore de mers . A doua zi ne-am trezit de dimineata pentru a merge la biserica unde am stat cateva ore in picioare pentru slujba de pomenire a mortilor. Plus cat am mai stat si la cimitir...insa acolo m-am bucurat sa o vad pe Cristiana, o ruda mai indepartata care are 6 anisori acum pe care nu am vazuto de 2 ani de cand s-a mutat din oras. Atunci o vedeam zilnic pentru ca era in grija noastra. Are si ea bunicii tot acolo. Imi sunt foarte dragi copii si m-am bucurat sa o revad chiar si pt o clipa.
Mersul pe jos slabeste asa ca nu am de ce ma plange pentru ca sigur am ars caloriile de la sarbatorile de paste si parca am si o stare mentala mai buna. Sincera sa fiu mi-ar place sa merg mai des pe jos, sa fac din asta o activitate aproape zilnica. Insa nu-mi propun sa refac curand traseul pana la Seuca, poate pentru ca la intoarcere am fost mai putin norocoase pentru ca a plouat in noaptea de dinaintea plecarii si a fost foarte mult noroi, iar asta nu a fost prea placut, plus un vant rece ca bonus . Cu toate astea a meritat, eu asa zic, pentru ca s-a bucurat al nostru batranel sa ne vada si a fost asa ca o incarcare a bateriilor cu toate ca ma dor picioarele de imi vine sa ma trantesc in pat si sa nu ma mai misc de acolo:)).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu