luni, 3 mai 2010

Singura si trista :-(


Am crezut ca prin scris o sa-mi alin sufletul dar m-am inselat pentru ca sunt din ce in ce mai trista. Nu am prieteni sau cel putin ma intalnesc sau vorbesc rar cu ei. M-am plictisit de lume si poate si de mine. Ma simt singura, nu reusesc sa comunic, sunt doar eu cu mine. Si tot singura tre sa-mi revin!
De ce sa am pretentia de a avea pe cineva langa mine? Nu am dreptul sa cer nimanui sa ma ajute. Oricum nimeni nu ma intelege mai bine decat ma inteleg eu insumi. De ce sa ma rog eu de altii? Sa se mai roage si altii de mine...
Eu m-am pus de multe ori in locul lui pentru a intelege ceea ce simte sau vrea dar el pe mine nu ma intelege. Pur si simplu vorbim limbi diferite sau nu vorbim deloc. E vina mea ca sunt prea sensibila si dificila si ca nu reusesc sa ma fac inteleasa.
Mai mereu am crize de singuratate...Sunt vinovata de situatia asta in care a am ajuns si nici nu vreau sa se mai straduieasca nimeni sa ma inteleaga chiar daca sufar ca nu am pe cineva care sa stie sa imi fie prieten fara sa-i spun...

27 de comentarii:

  1. Si eu simt la fel! Mi-as dori sa plec intr-o tara unde sa nu ma cunoasca nimeni, sa nu stiu de nimeni si de nimic! Sa iau toata viata de la zero!
    Daca vrei arunca un ochi si prin blogul meu .. te avertizez, este cam trist!!!
    http://cipr1one-versuri.blogspot.com

    RăspundeţiȘtergere
  2. mereu avem prieteni chiar daca nu-i vedem ;)

    RăspundeţiȘtergere
  3. nu exista prieteni in plm. nimica n-are sens. amin.

    RăspundeţiȘtergere
  4. Mi-as dori atat de mult sa te cunosc. :( Chiar daca sunt putin departe de tine,sufleteste te simt aproape.Daca iti doresti un prieten sincer,sarac,bleg si cam la fel de trist ca tine,care sa iti mai alunge din singuratate si in care sa poti avea incredere totala,astept sa imi scrii la vaduva_alexandru2010@ymail.com.Ai grija de tine. :(

    RăspundeţiȘtergere
  5. te inteleg mai bine decat oricine, sunt in aceeasi situatie...eu chiar sunt intr-o tara straina si nu am p nimeni, doar iubitul care de fapt nu ma iubeste si se poarta urat cu mine...nush c sa mai fac, nu am cum sa ies din situatia asta, parca sunt prinsa...tot c vreau este sa fiu iubita, atat!!!

    RăspundeţiȘtergere
  6. si eu trec printr-o perioada asemanatoare... ma simt instrainata de lume , invizibila, inutila, aproape imposibila.... Tanjesc dupa prietenii sincere care sa imi aduca un strop de incredere si realizez ca avand asteptari din partea celorlalti devin mereu mai trista. Sunt singura, eu cu gandurile mele , desi am o multime de oameni in jurul meu.... Nimeni nu ma intelege pentru ca nici eu nu ma mai inteleg. Traiesc acelasi cliseu de zi cu zi ... si realizez ca trece viata pe langa mine. Chiar azi am primit o incurajare si m-a ajutat foarte mult: decat sa ma complac in aceasta situatie pot incepe sa ma reinventez: Sa ofer, inainte sa pretind si sa-mi eliberez inima de orice fel de frustrare , e un inceput.
    Apropo pentru afirmatia : "el pe mine nu ma intelege. Pur si simplu vorbim limbi diferite" exista o carte superba pe care ti-o recomand cu caldura ;) "Cele cinci limbaje ale iubirii" -Gary Chapman . Linisteste-ti inima ingrijorata si sa sti ca ne ai pe noi care te sustinem. Cu totii avem perioade de "criza" sociala si ar trebui sa existe o asociatie a noastra :)

    RăspundeţiȘtergere
  7. Te inteleg, in ziua de azi singuratatea e foarte intalnita, chiar si in doi. Vreau sa te incurajez si sa speram ca va fi mai bine si ca singuratatea va disparea. Profunzimea cuvintelor si sentimentelor tale m-au miscat. Cred ca trebuie sa fim mai pozitivi. Cu prietenie Liviu

    RăspundeţiȘtergere
  8. nimeni nu va intelege niciodata ce e in sufletul unui om chiar daca va sti ce se ascunde in intunericul din interior..prietenii adevarati sunt din ce in ce mai rari si se simte lipsa lor..sunt femeie si ma simt rau..ma simt ca si voi..nu ne cunoastem dar impartim aceleasi sentimente si asta ne uneste cumva..prietenul meu nu va intelege niciodata prfunzimea iubirii mele..am cautat acea persoana care sami acorde prietenia adevarata am gasit si mam inselat...o iubeam sincer era prietena mea...dar sa indepartat de mine pentru altii mai cool pentru altii noi...mie dor de ea enorm...in fine..draga mea iti vorbesc din suflet si poate prea tarziu...oricine ai fi..esti un om minunat..sincer...si poate un adevarat prieten..singuratatea e un lucru foarte greu...doar un om piternic poate duce aceasta povara si prin faptul ca rezistit vietii da dovata de putere din partea ta..pentru asta te apreciez si te respect...te sarut irina

    RăspundeţiȘtergere
  9. Intradevar.......ai o enorrma dreptate......e atit de dificila starea asta.....shi parka ai dori ca cineva sa te aline dar din alta parte nu vreai sa simtsi fatsarnicia prietenului in momentul cind te intreaba: "Ce s-a intimplat?"
    De foarte multe ori m-am aflat in astfel d situatsii...shi inka odata am intseles ca prietenii nu sunt prieteni pe veci....cit de puri shi nevinovatsi ei ar parea pentru tine, mai devreme ori mai tirziu ei vor profita de ceva sau cineva ce e mai bun ca tine.

    RăspundeţiȘtergere
  10. Ai prieteni adevaratsi?...iata ce a raspuns ea:
    -Nu,am doar unul care pe parcurs imi va deveni shi mai adevarat"......asha a spus deja poate "cea mai buna prietena".
    Ea a zis de persoana noua cunoskuta de ea. la o prietenie noua ea spera dar de cea veke uita......poate sunt cuvinte spuse la intimplare sau poate in ciuda mie.....sau fapt de o inkredintsare ca e buna prietena pentru acea persoana....orice ar fi deja mi-i totuna......totul a trecut....pentru ea eu NU EXIST......."Nikoleta la putere iar la Kristina renuts"......aceste cuvinte eu la fel nu le-am uitat shi ea shtie ca ele nicicind nu se vor shterge din sufletul meu
    Acum eu nu shtiu ce sa cred despre ea.....o sa ashtept.....dar rabdarea are margini.ea inka nu intslege

    RăspundeţiȘtergere
  11. De fel sunt o persoana foarte optimista...cu toate acestea ma
    cuprinde si pe mine aceasta stare uneori...nu sunt singura cu adevarat dar ma simt foarte singura, trista, neinteleasa, nefericita...chiar acum am aceasta stare. nici eu nu ma mai inteleg.
    Am multi prieteni dar nici unul care sa ma sprijine in momente ca acestea...familia imi e intotdeauna aproape insa nu pot sa o fac nefericita de nefericirea mea, nu? asa ca imi exprim aceasta stare aici, poate asa mai trece, iar maine lucrurile vor sta altfel...

    RăspundeţiȘtergere
  12. Am mai citit o data mesajul initial si parca as fi eu...ma regasesc intru totul.

    RăspundeţiȘtergere
  13. Offfffff!paca mi.ai citit gandurile, suferinta si dezamagirile!!!!!!!!

    RăspundeţiȘtergere
  14. Reteta mea pentru a trece peste toate:Capul sus,incredere in fortele proprii,initiativa si cat mai putin timp liber(prost folosit.

    RăspundeţiȘtergere
  15. e foarte greu cand simti ca totul este inutil fara persoana draga tie cand vezi ca nici macar ai tai cei dragi nu te inteleg...:( sa o iei de la capat e greuuu

    RăspundeţiȘtergere
  16. oare de ce ne nastem daca ajungem sa ne simtim singuri desi iubim? Eu simt ca ma sting incet incet, Nu am cerut nimic de la viata decat sa fiu alaturi de parintii mei si iubitul meu. Dar ei inca nu pot avea o relatie nu se accepta. Sarbatori triste, despariti unul de altul.....izolare. Cu totii suferim, dar nu stiu parca eu sunt singura singura. Ai mei isi vad mai departe de viata de zi cu zi, iubitul e cu familia lui...iar eu stau singura.....si sufar. Oare cand se va auzi tipatul meu de durere? Oare nu va fi prea tarziu?

    RăspundeţiȘtergere
  17. am iubit cu tot sufletul si am daruit totul...dar acum nu am nimik....stiu doar ca iubirea mea este ilimitata si poate intr-o zi cineva va avea nevoie de ea...

    RăspundeţiȘtergere
  18. Ma sting incet ca o flacara ce nu mai e alimentata cu lemne si usor usor se transforma in cenusa,ma desprind de lume,de viata ca o frunza ingalbenita de soare ce sta sa cada la prima adiere de vant,ma las uitata la fel ca o amintire neimportanta,gen ce nota am luat la desen in clasa a IV-a,devin gri-cenusie ca o dimineata infrigurata de iarna si intunecata ca o seara ploioasa de vara.Traiesc in nesiguranta si in nestiinta exact ca un copil caruia ii e frica sa faca primul pas...si ma intreb: De ce permit sa se intample asta? As putea avea totul iar eu nu am nimic.Imi caut calitati si totusi reusesc sa gasesc numai defecte,vreau sa fiu inteleapta dar pierd timpul facand lucruri inutile,privesc spre viitor dar traiesc in trecut,ma cert cu prietenii sau apropiatii cand sunt constienta ca am o singura viata si nu ar trebui s-o irosesc avand divergente cu cei care tin la mine...Am o viata mediocra si totusi nu ma despart de ea.Cred ca a venit timpul sa spun,AJUNGE! E DESTUL! Am irosit 26 de ani din viata avand regrete si incercand sa ajung la perfectiune dar fara niciun rezultat...am facut lucrurile gresit.Aveam nevoie sa privesc din alt unghi...totusi am si invatat cateva lucruri din tot ce am facut pana acum si probabil asta trebuie sa inteleg.Nu conteaza cat am pierdut,important e sa ma trezesc si sa fac ceva de acum in colo. Am simtit si eu ce simtiti voi...si uneori inca ma simt singura desi am prieteni...e greu dar trebuie sa trecem peste...

    RăspundeţiȘtergere
  19. Si eu ma simt trista si singura sunt plecată din tara stau cu iubitul meu el.tot timpu e la lucru si eu tot timpu in casa singura plictisită simt k înnebunesc am incercat sami fac prieteni da fără succes un sfat va rog....

    RăspundeţiȘtergere
  20. e adevarat...cei mai buni oameni sufera doar pentru ca lasa pe altii sa le distruga imima,sufletul..inteleg tot ce simti.mereu am fost doar un animalut de companie..unii spun ca sunt proasta..poate sunt dar nu pot sa exprim ce simp pentru ca nu ar intelege. e usor sa zici ca totul va trece ca viata merge inainte dar e greu sa faci asta

    RăspundeţiȘtergere
  21. Ce e de facut cand te simti trist si singur?cand nu are cine sa iti dea un sfat, sa te incurajeze, cand esti doar tu cu nelinistea ta ?cand toti cei din jur nu fac altceva decat sa profite?cand te doare inima pentru ca desi vezi realitatea nu te poti desprinde din acest peisaj? ce poti face cand esti atat de singur?

    RăspundeţiȘtergere
  22. Sunt singura, ma simt singura singura. Am impresia ca nu are nimeni nevoie de mine. nu pot sa spun ca ma utilizeaza cieva, ca profita de mine, desi asa pare, am prieteni cu care ma vad foarte foarte rar, si asta p/u ca ei nu sunt singuri. Au pe cineva alaturi. Eu o am alaturi mama, care sufera si ea ca sunt singura, dar nu crred ca stie ce e in sufletul meu. As vrea si eu sa plec, dar nu cred ca e o solutie, ca tot singura as fi. ma uitam recent la o fotografie de-a mea, si am vazut atita tristete in privire ca m-am ingrozit. Oare asta sunt eu? viata mea e o rutina: lucru-casa... altceva nimic. nici lucrul nu-mi mai place. ma duc ca trebuie, ca stiu ca nu au un om care sa-l puna in locul meu, si le-ar fi greu fara mine si inca nu-mi inchipui sa stau acasa. Am zis ca de miine ma inscriu la sport, poate asta m-ar ajuta cu ceva. Sper, macar. As vrea sa ma uit in oglinda si sa vad o fata zimbitoare, plina de viata. Cred ca-s intr-o depresie profunda. Dar miine va fi altfel. Trebuie sa fie altfel. Va doresc sa fi-ti fericiti!!! Imi doresc si mie sa fiu fericita. V-am pupat.

    RăspundeţiȘtergere
  23. Daca astazi e o zi grea pentru tine, sau treci printr-o perioada grea, si speranta aproape ca te-a parasit, daca nimeni nu e langa tine si ti-e greu, te rog, drag prieten, sa alergi la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
    La El gasesti iertare, speranta, bucuria de a trai si fericire adevarata...
    El e singurul care ramane cand toate celelalte se duc. Si El iti va fi un prieten adevarat, cum niciun om nu iti poate fi. http://www.caleamantuirii.blogspot.ro

    RăspundeţiȘtergere
  24. Si eu sunt extrem de singura,"prietenii" mei apeleaza la mine numai cand au nevoie sa stau cu plozii,sa plimb cainele,sa le gatesc,sa ii invit doar cand vor ei la mine (dar eu mai rar spre niciodata la ei),etc.Accept pentru ca mi-e frica de singuratate,de uitare.Eu n-am parinti,bunici,toti au murit,iubit nu ,servici in coada de peste,adica muncesc la negru,sanatate subreda,singura mea alinare este un pisoi.Toata viata mea a fost un chin,de la umblatul prin spitale in copilarie pana la inmormantarea familiei ,abuzurile baietilor/barbatilor (mentale nu fizice) si la prieteniile false si pe interes.Am invatat toata tineretea,facultate,master (la stat! cu note mari) si tot o nenorocita am ajuns,o sclava a vesticilor.Acum la 30+ de ani ,dupa ani de tras si de sperante desarte ma intreb de ce nu am curajul sa-mi pun capat zilelor.Ce mai astept? Pur si simplu simt ca innebunesc,imi pierd controlul emotiilor,gandurilor,reactiilor,am momente cand nu mai disting realitatea de vis.Si singura trec prin toate astea,"prietenii" mei sunt prea ocupati de ei,romanii in general sufera prea mult de ei si nu mai dau un scuipat in stanga pentru cel de-aproape...culmea e ca mereu am fost si inca sunt o tipa glumeata,vesela,probabil finalul va fi un soc pentru toti...daca vor baga de seama.
    Imi cer scuze ca nu te-am consolat sau incurajat si am folosit acest blog doar ca sa ma plang si sa "vorbesc" cu cineva.

    RăspundeţiȘtergere