Scrisorile de dragoste

Atat de speciale, pline de romantism, pretuite, recitite, sarutate si pastrate cu grija in cele mai secrete locuri, scrisorile de dragoste sunt un balsam pentru sufletul fiecaruia dintre noi, indiferent de varsta, sex, religie, nationalitate, pentru ca ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat iubirea?

Parfumul unei scrisori ramane parfum pentru ca mireasma dragostei nu piere niciodata.
Pentru unii adevarate dovezi de iubire in care isi fac marturisiri, planuri, vise, pentru altii vorbe in vant, dulcegarii, cuvinte banale.

In ziua de astazi scrisorile romantice nu mai sunt de actualitate pentru ca traim intr-o societate in care pana si dragostea a capatat o doza din ce in ce mai mare de superficial si material. Ce avem astazi? Scrisori online, mesaje telefonice care ce-i drept se misca mult mai repede dar le lipseste autenticitatea, originalul, farmecul special dat de parfumul pastei pixului pe hartie. Generatia de astazi este lipsita de romantism, talent si interes. Azi doar scriitorii, artistii in general si o mica parte din cei indragostiti mai scriu cu pasiune scrisori. Ei stiu sa-si lase inima sa vorbeasca si sa dicteze dand valoare scrisului prin sinceritatea, claritatea si profunzimea sentimentelor lor.

Cat despre arta corespondentei este o arta cazuta acum in desuet.
Probabil doar cei mai in varsta isi amintesc emotiile traite pe vremea cand asteptau cu nerabdare postasul cu pretioasele scrisori de la persoana atat de draga inimii lor.

Au apus demult acele vremuri cand partenerii traiau iubirea in cuvinte exprimate patimas pe coli intregi de hartie.
Cu toate ca romantismul este azi o floare rara, dragostea nu se va demoda niciodata.Indiferent de modul in care alegem sa ne aratam afectiunea, tot ceea ce este facut din dragoste nu poate fi ridicol sau invechit.

Indemnul meu este sa salvam romantismul, sa nu lasam scrisorile de dragoste sa ingenuncheze in uitare si sa fim originali, sa spunem ceea ce simtim fara sa ne folosim de ideile altora. Cu siguranta atunci cand iubesti creativitatea si imaginatia te va ajuta sa asterni vorbe frumoase pe coala de hartie pentru a alcatui o scrisoare care va ramane in timp o frumoasa amintire, o dovada de respect, iubire si pretuire. Cu totii tanjim dupa romantism dar trebuie sa si oferim la randul nostru. Cu siguranta scrisoarea de dragoste este cel mai frumos cadou pe care il poate darui sau primi cineva.

Relaxati-va prin muzica!

Luati-va o pauza in care sa va mangaiati auzul cu aceasta binefacatoare si linistitoare muzica care o sa va bucure sufletul si o sa va descreteasca fruntile.






p.s :si multe atatea melodii le gasiti in continuare pe youtube.
Ascultare placuta!!!

Momentele grele ne ajuta?

Toata lumea sunt sigura ca o sa dea un raspuns afirmativ. Necazurile in viata vin fara sa ne intrebe dar toate astea nu sunt decat mici "caramizi" care la final formeaza un adevarat zid. "Ce nu va reusi sa te doboare, te va face mai puternic". Asadar, loviturile vietii pot fi si constructive!

Depinde de noi sa schimbam macazul spre Taramul fericirii si sa nu ramanem in Valea plangerii.

Dumnezeu niciodată nu-ti va pune pe umeri mai mult decat poti duce... Dumnezeu ingaduie sa fim incercati, dar tot El ne da şi puterea sa biruim necazurile...

El stie prin ce treci, Lui ii pasa de tine si iti numara lacrimile din ochi.
El face toate lucrurile cu un scop...si tu sti asta...


Si pentru ca tot m-am apucat sa scriu anumite povesti intelepte nu o sa ma opresc aici si o sa mai pun cate o pilda pentru ca avem cu siguranta ce invata din aceste concluzii:

"Doi prieteni se intalnesc intr-un bar, la o cafea.
Deprimat, unul dintre ei incepu sa se descarce, povestind despre toate preocuparile sale… munca… banii… raportul cu prietena… scopul sau in viata… Totul parea sa ii mearga prost.
Celalat baga mana in buzunar, scoase o bancnota de 50 EURO si ii zise:
-Vrei aceasta bancnota?
-Bineinteles… sunt 50 EURO, cine nu i-ar vrea?
Cel care avea bancnota in mana o stranse cu putere pana cand aceasta se facu un mic ghemotoc.
-Acum o mai vrei?
-Sunt tot 50 EURO. Bineinteles ca ii iau si asa, daca mi-i dai.
Prietenul desfacu ghemotocul, arunca bancnota pe jos si o calca in picioare, pana cand se murdari toata.
-Tot mai vrei bancnota?
-Este oricum o bancnota de 50 EURO, si pana cand nu o rupi isi pastreaza valoarea…
-Acum intelegi? Trebuie sa stii, chiar daca uneori ceva nu iese asa cum vrei tu, chiar daca viata te indoaie si te face un mic ghemotoc, tu continui sa fii la fel de important cum ai fost intotdeauna… Ceea ce trebuie sa conteze este cat valorezi in realitate, nu cat de multe necazuri poti sa ai intr-un anumit moment.
Apoi puse bancnota desfacuta alaturi de el, pe masa, iar cu un zambet complice ii spuse:
-Ia-i, tine-i cu tine ca sa iti amintesti de acest moment atunci cand nu te vei simti bine…"

De ce trebuie sa te prefaci?

Stii sa impresionezi lumea. Ai intotdeauna vorbele la tine. Ai un joc al tau, mimezi aproape perfect, ai un talent al tau, desigur dobandit. Nimeni nu se naste ipocrit. Adori sa vezi ca poti manipula pe cineva si adori sa ai mereu ultimul cuvant. Ce zambet fals, crezi ca ma las prostita de masca pe care o porti? Iti este teama de ce, rusine de cine? Relaxeaza-te, fii spontan, fii tu insuti. Nu iti e deloc usor, STIU. Traim intr-o lume cu multe ascunzisuri si cuvinte false.

Fara zambete dureroase sau minciuni! De ce accepti lucruri care nu iti fac placere? Da-mi sansa sa te cunosc asa cum esti! Regaseste-te!

Osho avea mare dreptate. A fi tu insuti este cea mai mare binecuvantare:

„Vrei sa fii ceea ce-ti impun altii, iar lucrul asta nu-ti poate da nici o satisfactie. Mereu te uiti dupa altii. Asa ai fost crescut – sa nu te uiti deloc la propriul tau potential. In schimb te simti tot timpul frustrat pentru ca nu esti tu insuti. E firesc ca lumea sa fie plina de suferinta : nu ti se ingaduie sa fii tu insuti. Fiecare cultura vrea sa te transforme intr-o copie, niciodata intr-un original.
Fii tu insuti si vei vedea ca nu vor mai exista nici frustrarea, nici competitia, nici obsesia posibilitatii altora, nici nodul in gat ca nu ai mai mult. Fii in realitate, in prezent.”

E bine sa incepi cu tine

Vrei sa schimbi ceva,e bine sa incepi cu tine,
Afla ce-ti doresti si n-asculta de nimeni
Intrebari gresite duc la raspunsuri false
Decizii proaste duc la decizii si mai proaste

Octavian Paler - Paradoxul vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Bogat sau sarac?

Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul sa-si petreaca o noapte la o familie foarte saraca, cu scopul de a-i arata acestuia realitatile vietii oamenilor care nu au bani.

La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei traite, iar acesta i-a spus:
"Tata, a fost o experienta foarte buna.
- Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini, noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg,
- Noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna,
- Noi avem o veranda si o gradina frumoase, iar ei au padurea intreaga."

Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul incheie: "Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat ce saraci suntem!"

Concluzie:

Cand masuram ceea ce avem, rezultatul este perceptia noastra despre viata.

Daca avem dragoste, prieteni, sanatate, simtul umorului si gandire pozitiva, avem totul in viata.

Gandeste-te un moment si decide:

ESTI BOGAT SAU SARAC?

În ce ne transformă societatea de azi ?

"Trăim în societate unde totul este destrămat...".

O lume intreagă stă în nepăsare. Ne-am asumat cu uşurinţă această "lume pe dos". Aşa suntem noi oamenii. Inconştienţi. Trăim într-o lume nebună. Către ce ne indreptam? Vom fi comandaţi de "maşinăriile" tehnologiei. Suntem deja într-o mare măsură manipulaţi de mass-media şi aproape depersonalizaţi şi transformaţi în simplii spectatori. Ne lăsăm prea uşor influenţaţi. De ce avem nevoie de idealurile filtrate de alţii care oferă modele generale, banale, adeseori eronate? Noi nu avem propriile raţionamente şi idealuri?

Lumea este astăzi lipsită de perspective, uită să se ia în serios. Nu mai reuşim să ne cufundăm în abisul fiinţei noastre, nu mai reuşim să facem cu adevărat ceva care să conteze.

E oare totul inutil, e oare imposibil să schimbăm lumea?

Suntem nepăsători în faţa propriei noastre existenţe. De ce acceptăm mediocritatea şi nu încercăm sa acţionam noi? De ce să lăsăm pe alţii în locul nostru? Asta înseamna să trăim? E doar o falsă impresie. Am transformat totul într-o rutină, într-un profit. Suntem superficiali, ne concentrăm asupra banalităţilor în loc să ne implicăm în mersul acestei lumi, să ne dorim mai mult.

Niciodată nu este târziu pentru a începe, nimic nu este imposibil.

P.S: Pentru că trăim într-o lume reală şi tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru ne afectează.

Cum imi mai consum energia

In sfarsit acasa. Am febra musculara de atata mers pe jos. Unde am fost? La tara in sat Seuca, comuna Calnic (jud.Gorj). Daca da-ti un search pe google o sa vedeti ca e vorba despre un sat uitat de lume, izolat de restul judetului. Scoala din sat s-a inchis, iar copiii care mai sunt, sunt nevoiti sa faca naveta la Pestisani sau la oraş, multi dintre ei pe jos. Este a 2-a oara cand merg acolo. Prima oara am mers la inmormantarea bunicii, dar cu cineva cu masina acum vreo 8-9 ani. Acum locuieste acolo bunicul si cu un unchi. Fratii mei au crescut acolo. Cand erau mititei mergeau in vacanta. Eu si sora mea am crecut la o alta bunica tot in Gorj dar intr-un sat mai de Doamne Ajuta ca sa zic asa. Ei bine cat credeti ca am mers pe jos? Vreo 8 km daca nu mai mult. Nu singurica pentru ca eu nu aveam de unde stiu traseul si nici nu aveam curajul asta. Am mers cu mamicuta mea. Drumul a fost anevoios, pentru ca este pe coline si mai trece si prin padure. Noroc ca am avut parte de o vreme frumoasa, peisaj de primavara si multa liniste. Cantecul pasarilor rasuna pretutindeni, racoarea, miresmele si aerul curat ne invaluia placut. A fost o adevarata incantare sa adunam tamaioare. Am scos cateva cu radacini pentru a le planta in gradina de la bloc. Am facut aproximativ doua ore de mers . A doua zi ne-am trezit de dimineata pentru a merge la biserica unde am stat cateva ore in picioare pentru slujba de pomenire a mortilor. Plus cat am mai stat si la cimitir...insa acolo m-am bucurat sa o vad pe Cristiana, o ruda mai indepartata care are 6 anisori acum pe care nu am vazuto de 2 ani de cand s-a mutat din oras. Atunci o vedeam zilnic pentru ca era in grija noastra. Are si ea bunicii tot acolo. Imi sunt foarte dragi copii si m-am bucurat sa o revad chiar si pt o clipa.
Mersul pe jos slabeste asa ca nu am de ce ma plange pentru ca sigur am ars caloriile de la sarbatorile de paste si parca am si o stare mentala mai buna. Sincera sa fiu mi-ar place sa merg mai des pe jos, sa fac din asta o activitate aproape zilnica. Insa nu-mi propun sa refac curand traseul pana la Seuca, poate pentru ca la intoarcere am fost mai putin norocoase pentru ca a plouat in noaptea de dinaintea plecarii si a fost foarte mult noroi, iar asta nu a fost prea placut, plus un vant rece ca bonus . Cu toate astea a meritat, eu asa zic, pentru ca s-a bucurat al nostru batranel sa ne vada si a fost asa ca o incarcare a bateriilor cu toate ca ma dor picioarele de imi vine sa ma trantesc in pat si sa nu ma mai misc de acolo:)).