Imi place atat de mult sa visez...Sa inchid ochii si sa traiesc in lumea creata de mine, o lume mai buna si mai frumoasa, unde nimic nu-mi este refuzat, unde sunt inconjurata de zambete si brate care ma invaluie in bunatatea si caldura lor...un loc in care ma simt protejata, implinita...un loc in care am pus atata suflet si pasiune pentru a-l construi atat de minunat si drag mie. Insa este ca un castel de nisip. Atunci cand deschid ochii atat de repede se naruie. Aveam un vis...Pot sa-mi creez si altele dar mi-e teama ca e in zadar. Lumea asta atat de reala si cruda mi le spulbera fara pic de mila si de remuscari. Dar voi trece eu si peste asta.
Odata ce nu o sa-mi mai fie teama o voi lua de la capat si nu voi mai renunta. Ce daca marea imi va lua castelul, ce daca lumea e rea, ce daca viata e complicata, ce daca nu pot dormi, ce daca ploua si e ceata in jurul meu...visez culori cand nu dorm, imi ignor frica...lumea e buna, viata e simpla si e dimineata...soarele a rasarit...
P.S:Niciodata nu renunta la al tau vis! Lupta pentru ceea ce crezi si in ceea ce crezi!
ieri am citit pe un blog ca "adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis"
RăspundețiȘtergere